Deși inundaţiile au început acum două săptămâni, în primele zile mass media nu a acordat prea mare atenţie subiectului. Cuvântul de coșmar „viitură" nu se profila în spatele unor coduri colorate de precipitaţii. În plus, agendele de zi cu zi erau pline de lucruri efectiv importante la nivel naţional: scăderea salariilor, creșterea tva-ului, negocierea și tranșa de la FMI, cursul istoric al leului faţă de valute.
Acum, știrile sunt pline de inundaţii. Subiect central, de maxim interes, inundaţiile ne scot la iveală alte probleme, de infrastructură, de incompetenţă, de lipsuri. Din păcate, odată cu apele se duc și alte lucruri. Și mă opresc asupra unuia singur: rata de promovabilitate la BAC de anul acesta.
Ministrul educaţiei a declarat că rata de promovabilitate la examenul de bacalaureat din 2010 este cu 10-15% mai mică decât anul trecut. Prima reacţie pe care o avem este cunoscută: nu se mai face carte! Motivele sunt, din nou, cunoscute: pe elevi nu-i mai pasionează învăţătura, au în cap numai facebook, pe profesori îi reţine o reţinere salarială recentă de la a-și mai face meseria de-o viaţă, programa școlară e învechită, materiile de examen au fost schimbate, nu există interes etc.
Cifrele prezintă o situaţie dramatică: anul trecut au promovat puţin peste 78%. În 2008 tot cam la fel, adică 78,26. În 2007 au promovat 80,78%. Atenţie, când spunem promovare înseamnă minimul de 6 (șase). În capitală, anul acesta, cifrele indică însă un procent de 58,92% de elevi care au promovat, ceea ce este cu 17,18% mai puţin decât anul trecut. Așadar, rămânând la media ministrului de 10-15% și urmărind motivele generice, simţim că o luăm în jos.
Ce uimește acum este faptul că ministrul educaţiei vine cu o nouă perspectivă asupra procentului scăzut de elevi promovaţi: „Situaţia se datorează, cel mai probabil, măsurilor de combatere a fraudelor în organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat luate în acest an."
Urmărind cazul de la Cluj unde într-un singur centru de examinare au fost găsite peste 40 de lucrări identice la proba de limba și literatura română, ne dăm seama că la mijloc sunt reţele. Și e normal ca DNA să intervină. Protocolul cunoscut, de atenţii oferite comisiilor examinatoare a dus anul acesta la arestări de directori, cum a fost la Bacău. Metodele de fraudare sunt în pas cu tehnologia, fără a se renunţa la celebrele fiţuici sau copiuţe. Totuși, ce aflăm de la ministru este inechivoc: s-au înteţit măsurile de securitate, de combatere a fraudei, ca atare asta e situaţia reală a învăţământului aflat în faţa unui examen naţional.
Ce înţeleg de aici este că nu se pune problema unei generaţii mai puţin pregătită decât anterioarele, că nu e vorba de examene mai grele. Ci că grosul statisticii e dat de securitate, de competenţa administrativă din minister, inspectorate, școli. Altfel spus, examinatorii au fost stricţi (morali?) de data asta. Sau elevii mai neputincioși. Nu ni se spune dacă vreunii au fost mai buni în 2010 faţă de anii anterior…
Verificând surse din minister, presa a mediatizat declaraţiile acestora potrivit cărora examenul naţional a fost mai strict, că s-a dat „examen adevărat" sau „examinare foarte serioasă", că „nu s-a putut copia". Sunt măsuri impresionante, binevenite. Care fac ceea ce trebuia făcut, pentru că e nevoie de moralitate atât la nivelul examinatorilor cât și la nivelul celor examinaţi.
Dar nu aș rămâne doar la perfecţionarea măsurilor antifraudare. Pentru că asta înseamnă doar un dig. Care-mi arată ce nu știu, sau mă apără de asta. Ce ne trebuie nouă este o întreagă infrastructură, gândită și nu copy-păstuită. Poduri, diguri, studii, previziuni. Astfel încât să nu rămânem doar cu… bacul.
