„Geniu", „vizionar", „legendă", comparat cu Guttenberg, Da Vinci, Einstein, Edison, Picasso, Carnegie: sunt doar câteva dintre omagiile apărute cu litere de-o șchioapă în majoritatea publicaţiilor importante, pentru Steve Jobs. Au apărut imediat și criticii.

„Geniu”, „vizionar”, „legendă”, comparat cu Guttenberg, Da Vinci, Einstein, Edison, Picasso, Carnegie: sunt doar câteva dintre omagiile apărute cu litere de-o șchioapă în majoritatea publicaţiilor importante, pentru Steve Jobs. Au apărut imediat și criticii.

După anunţarea decesului lui Jobs, însuși președintele Barack Obama a ieșit la rampă cu un mesaj în care l-a apreciat pe fostul CEO de la Apple ca unul dintre „cei mai mari inovatori americani”, „un vizionar” a cărui lipsă va fi resimţită nu doar în America, ci în lume.

Părerile de rău și aprecierea muncii lui Steve Jobs nu au venit doar din partea fanilor Apple, ci mai ales din zona „greilor” din marile afaceri IT/internet: Bill Gates, Mark Zuckerberg, Tim Cook, Steve Wozniac, Jerry Yang și Larry Page.

Alţii s-au grăbit să echilibreze efuziunea de aprecieri și laude la adresa lui Jobs, scriind despre aspecte mai puţin onorabile din viaţa acestuia. A fost amintit refuzul iniţial de a-și recunoaște primul copil, mama fetiţei fiind nevoită să o crească din alocaţiile sociale. S-a scris și despre faptul că ar fi folosit LSD, una dintre cele mai puternice substanţe halucinogene. Însă, probabil că, de departe, lucrul care a suscitat cel mai mult interesul a fost lipsa lui de implicare în acţiuni filantropice.

Cu o avere estimată la peste 8 miliarde de dolari, Jobs a surprins lumea cu dezinteresul arătat pentru cauzele caritabile. Acest dezinteres este cu atât mai surprinzător, cu cât Jobs este comparat în această privinţă cu alţi miliardari – rivalul Bill Gates sau faimosul Warren Buffett – cunoscuţi pentru donaţiile generoase în sprijinul unor cauze caritabile sau pentru susţinerea educaţiei și a cercetării în domenii de interes public. S-a scris despre decizia lui Jobs, luată la revenirea sa la Apple, în 1997, de a închide programul filantropic al companiei, declarând că acesta ar putea să fie redeschis atunci când compania va deveni profitabilă.

Jobs a avut argumentele lui. Unul dintre acestea a fost că filantropie nu înseamnă să arunci banii pe fereastră, fără să te asiguri că își ating scopul, iar el a declarat că nu are timp să se ocupe de așa ceva, întreaga lui energie fiind dedicată proiectelor Apple. Însă, Jobs și-a avut și criticii lui, unii afirmând că „o avere mare nu te face un om mare” și că, așa cum alţi miliardari au donat unor cauze caritabile, deși erau cel puţin la fel de ocupaţi, ar fi putut și el să facă același lucru.

Nu cred că este necesară o listă a creaţiilor lui Steve Jobs, nici o evaluare a modului în care acestea au schimbat lumea. Sunt prea evidente. Spun doar atât: în felul lui, Jobs a schimbat lumea! Dacă a fost un vizionar și un inovator de talia lui Da Vinci sau a lui Einstein ne-o va spune timpul. E prematur să „aruncăm” asemenea aprecieri, mai ales că acestea vin pe fondul emoţiilor vii provocate de vestea morţii sale. Pe de altă parte, nu știm dacă faimosul CEO nu a preferat să rămână un donator generos și… anonim. Nu toţi filantropii simt nevoia de a-și vedea numele pe prima pagină a ziarelor, alături de sume cu multe zerouri. Iar dacă Jobs a preferat totuși să nu dea din buzunar pentru săraci sau cauze nobile, se poate spune că a fost dreptul lui să-și folosească banii cum a crezut de cuviinţă.

Geniu sau nu, filantrop sau nu, Steve Jobs este acum doar un nume pe o piatră rece de mormânt. „Moartea este destinaţia de care avem toţi parte”, a spus chiar Jobs într-un discurs. Și, pe lângă moarte, aș adăuga și „judecata divină”. Este o altă destinaţie comună. Iisus Christos a promis o judecată corectă fiecăruia dintre noi, iar sentinţa divină de la Marele Final este negreșit mai importantă decât toate aprecierile sau criticile pe care ar putea să ni le aducă oamenii. Ochii lui Dumnezeu nu pot fi orbiţi cu gloria pe care am avut-o în lume, pentru că ochii Lui se uită nu la exteriorul, ci la inima noastră. Ferice de cine reușește să schimbe lumea, dar mai ferice de cine reușește să își schimbe inima! Pentru că cine reușește să își schimbe inima a cucerit, într-un sens, lumea.

*****„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26).