Cine s-ar fi așteptat ca după „primăvara arabă" să urmeze o „iarnă londoneză"? Și totuși, s-a întâmplat. Timp de 4 zile, capitala Marii Britanii și alte orașe importante ale ţării au îngheţat sub asediul armatelor de huligani.

Londra, Liverpool, Birmingham, Bristol, Manchester, Nottingham, Salford și Gloucester au devenit, pe rând și peste noapte, orașe asediate în cele mai grave violenţe care au afectat Marea Britanie în ultimii 20 de ani. Atât de grave încât, într-o primă fază, liderii politici și cei 16.000 de poliţiști (despre care s-a tot scris în presă) au părut ușor nedumeriţi. Sutele de hooligans nu s-au speriat prea tare la Stai, că trag!

Presa încearcă de câteva zile să găsească numitorul comun al celor pe care i-a numit huligani. S-au emis ipoteze privind cauzele și „idealurile" revoltei, dar adevărul este că s-ar putea găsi cu greu o cauză comună sau un scop comun. Sau, dacă se poate face vreo presupunere privind scopul comun al „protestatarilor", acesta pare să fi fost jaful. Cel puţin asta e „părerea" vitrinelor sparte, a clădirilor incendiate, a automobilelor răsturnate, a rafturilor golite de aparatură electrocasnică. Fotografia cu tânărul silit de un huligan înarmat să se dezbrace de haine, în plină stradă, a făcut deja ocolul pământului în 80 de secunde.

Cert este că evenimentele au arătat cum, într-un timp foarte scurt, ideea de lege, de morală și de respect pentru persoana și proprietatea altuia poate să dispară chiar și într-o ţară civilizată, care a petrecut secole civilizându-i pe „sălbaticii" din ţările îndepărtate.

Dar cine sunt acești rebeli fără cauză? Tineri, copii (citesc pe Mediafax despre un puști de 11 ani pe care mama l-a dus la tribunal pentru că a participat la revolte și a furat din magazine), imigranţi, britanici get-beget, musulmani, creștini, simpatizanţi ai Jihadului, neo-naziști – au fost vehiculate diverse variante și, poate că mai mult sau mai puţin, s-au regăsit toate în peisajul de incendii, fum, geamuri sparte și nori cenușii. A frapat din start vârsta unora dintre cei care au vandalizat, distrus și jefuit: în mod obișnuit, ar fi consideraţi doar niște copii.

Huliganii nu apar totuși „peste noapte". Ei se „cizelează" în timp, printr-un anumit gen de educaţie sau, mai bine zis, prin lipsa ei. Huliganii vin din familii cu părinţi ocupaţi sau dezinteresaţi de educaţia copiilor. Vin din comunităţi preocupate mai degrabă de apărarea minorităţilor sexuale decât de înţelegerea și promovarea valorilor morale (creștine sau ale altor religii). Site-ul semneletimpului.ro a prezentat frecvent, în ultimul an și jumătate, știri despre limitarea accesului religiei în spaţiul public din Marea Britanie. Am scris despre creștini sancţionaţi pentru că nu sunt de acord cu homosexualitatea sau pentru că și-au afirmat într-o formă sau alta convingerile religioase. Am vorbit despre expoziţii de artă care au ofensat creștinismul în numele libertăţii de exprimare. Am scris despre autobuzele care s-au plimbat prin Londra cu mesajul „Poţi să fii bun și fără Dumnezeu".

Dap! Cred că putem să ne uităm la revoltele din Londra și din această perspectivă.