Considerăm că trăim într-un secol avansat, atât din punct de vedere tehnologic, cât și social și politic. Cu toate acestea, parcă mai mult ca altă dată suntem totodată caracterizaţi de ușurinţa cu care omorâm și găsim o logică în asta. Zilnic apar în presă cifrele deceselor violente din diverse colţuri ale lumii, însă nici nu mai vedem oamenii din spatele lor. Sunt doar cifre.

Doar în ultima săptămână, 14 persoane și-au pierdut viaţa în Fâșia Gaza. Familiile din nordul teritoriului erau strânse, împreună cu bunuri și copii, în singurul loc unde credeau că mai pot fi în siguranţă: Şcoala Naţiunilor Unite. Dar războiul a ajuns și la porţile școlii. Joi, palestinienii s-au strâns în curtea școlii, unde așteptau autobuze care să îi ducă într-un loc sigur, când bombe au început să cadă din cer, împrăștiind mulţimea și ucigând 16 persoane. Cei care au scăpat, mame și copii, au ajuns cu răni grave la spitalele locale.

Pentru israelieni, aceste crime sunt justificate pe principiul: „Ei au început primii”, când gruparea Hamas a răpit și ucis un tânăr israelian. Prin urmare, acum zeci de copii și palestinieni trebuie la rândul lor să moară?

După atacurile teroriste din 11 septembrie, Osama bin Laden a argumentat că Al Qaeda avea tot dreptul să omoare acei oameni care erau în Turnurile Gemene, pentru că nu erau de fapt civili, ci erau complici în afacerile statului american. Oare nu taxele lor plăteau pentru asasinatele CIA-ului?

Uciderea civililor este un lucru greșit, indiferent de argumentele pe care le dau cei care susţin că aceștia nu sunt tocmai nevinovaţi. Toată lumea înţelege acest adevăr atunci când cei care mor sunt concetăţeni sau aliaţi, dar îl uită repede atunci când civilii care mor sunt „dușmani”. Cum este posibil?

Dacă vorbim despre israelieni, ei măcar au „scuza” de a fi fost educaţi să îi dezumanizeze pe palestinieni. „Există o întreagă mașinărie de spălare a creierului în Israel, care ne acompaniază pe fiecare din fragedă pruncie. Suntem învăţaţi puţine scenarii, care sunt foarte greu de dezbătut: că palestinienii sunt născuţi să ucidă, că ura lor e iraţională și că noi, israelienii, suntem doar victime. Deci obţii o societate fără niciun fel de dubii morale, fără niciun fel de semne de întrebare, fără niciun fel de dezbatere publică. Să ridici vocea împotriva tuturor e foarte greu”, spune Gideon Levy. De trei decenii, acest autor și jurnalist spune povești de război și discriminare care au loc în teritoriile ocupate. Pentru asta era să fie asasinat de poliţia israeliană, iar o ţară întreagă îl urăște. Când oamenii îl văd pe stradă, se disociază imediat de el, spunând că nu reprezintă interesele Israelului.

Odată, Levy a povestit cum a rămas blocat o oră în spatele unei ambulanţe, la un punct de frontieră. A văzut că în ambulanţă era o femeie bolnavă și l-a întrebat pe șofer ce se întâmplă. Acesta i-a spus că ambulanţele sunt mereu puse să aștepte. Furios, Levy i-a întrebat pe israelienii de la frontieră cum s-ar simţi dacă ar fi fost mama lor în ambulanţă. La început, au părut amuzanţi, apoi, înfuriaţi, iar în final l-au ameninţat cu pistoalele și i-au spus să tacă din gură.

„Sunt uimit din nou și din nou de cât de puţine știu israelienii despre ce se întâmplă cu adevărat la 15 minute distanţă de ei. Mașinăria de spălat creiere este atât de eficientă, încât să încerci să faci ceva e ca și cum ai încerca să transformi omleta din nou în ou. Îi face pe oameni să fie ignoranţi și cruzi”, spune el.

Dar ce îi face pe alţi oameni, care nu au nicio implicaţie directă în acest război, să fie la fel de ignoranţi și nemiloși? Thane Rosenbaum, profesor de drept la Universitatea New York, scrie în Wall Street Journal că „la un nivel de bază, îţi pierzi dreptul de a te numi civil atunci când, în mod liber, alegi membri ai unei organizaţii teroriste să conducă statul, îi inviţi să vină la cină cu sânge pe mâini și îi lași să facă din sufrageria ta un sediu de operaţiuni”.

Deși Rosenbaum recunoaște că există și civili cu adevărat nevinovaţi care sunt omorâţi, cum sunt copiii, este de necrezut că un american cu studii superioare folosește aceeași logică pe care o folosea Osama bin Laden pentru a-și justifica actele teroriste.

„Un prieten adevărat nu plătește factura pentru drogurile unui dependent, își ia prietenul și îl duce la reabilitare. Azi, doar cei care vorbesc împotriva politicilor Israelului – care denunţă războiul, ocupaţia și blocajul – sunt adevăraţii prieteni ai naţiunii. Oamenii care apără cursul actual al lucrurilor încurajează drumul către dezastru”, spune Levy.

Alianţele politice se bazează pe vorbe mai mult decât ne-am închipui. Președinţii câștigă sau pierd un mandat în funcţie de aliaţii pe care aleg să îi aibă. S-a văzut cu George Bush și invazia Irakului, iar acum toată lumea este cu ochii pe Barack Obama, pentru a vedea cât se va implica în susţinerea acţiunilor Israelului de a ucide sute de civili palestinieni. De pe margine, experţi și oameni de rând deopotrivă încurajează aceste acţiuni, invocând aceeași logică, a civililor „nu tocmai nevinovaţi”.

Zicala: „Nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni” nu poate fi nicicând mai potrivită ca acum. Nu trebuie să avem puști și să fim la faţa locului pentru a ucide oameni nevinovaţi, ajung cuvintele cu care înarmăm dezbaterea publică la noi acasă. Să nu uităm însă că un copil care și-a văzut casa distrusă, tatăl ucis și sora umilită nu va uita niciodată și nu va ierta prea ușor.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 8 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.