În anii trecuţi, în perioada de Paște, televiziunile erau acelea care se întreceau în difuzarea de filme despre Iisus. Anul acesta, presa scrisă a luat-o înaintea grilei TV. Trei publicaţii de top din România vorbesc despre Christos, în ciuda faptului că sunt cotidian, gazetă sportivă și tabloid. Printre titluri șocante, personaje dubioase sau blatiști de gazon, ies la iveală și eroii credinţei creștine.

Dacă Adevărul oferea regulat filme pe DVD alături de ziar, acum doar au schimbat categoria. De la seriile „Tom și Jerry”, „Seinfeld”, sau „Alfred Hitchcock”, în aprilie, alături de ziar, cititorii vor primi și „Patimile lui Hristos” de Mel Gibson, iar în a doua parte a lunii „Iisus din Nazaret” al lui Franco Zeffirelli. Sună atrăgător, nu? Dacă tot am adunat cărţile în colecţie, ca pe timbre (mă uit la ele, dar nu le ating), cum nu ar da bine să am și filmele astea, cap de opere? În plus, e vremea! Lumea e deschisă spre religie zilele acestea. Parcă era și de Crăciun – cu același Iisus Christos – când oferta a fost compusă doar din… comedii. Rămâne un fapt: cine vrea un film cunoscut despre Iisus, la un preţ care descurajează pirateria, are acum ocazia.

Gazeta Sporturilor scoate și ea o serie „Biblia ilustrată pentru copii". Și nu se termină, ca la Adevărul, în aprilie. Ţine până în vară. Care e legătura cu o gazetă de sport? Niciuna! Decât aceea de a continua o serie care și-a atras deja fani de vârste mici. Până acum personajele erau Sportacus, Ștefania, Robby Putrezitul și toţi ceilalţi mai mult sau mai puţini activi din „Orășelul Leneș”. Părinţii se alegeau cu blaturile, transferurile, copiii cu DVD-urile. Acum vor fi 12 cărţi ilustrate, fiecare cu 29 de povestioare biblice, de la patriarhul Noe la apostolul Pavel. Colecţie, abţibilduri și cărţi care, atenţie, „nu trebuie să lipsească niciunui copil". Dacă cei din Lazy Town promovau mișcarea, alimentaţia sănătoasă, și aici e de apreciat că nu li se oferă copiilor doar vrăjitorii gen Harry Potter.

Cel mai uimitor mi s-a părut pasul tabloidului Libertatea. Care propune nici mai mult nici mai puţin decât o „carte-eveniment” – Biblia pe înţelesul copiilor. Adică, spun ei, „tot ce trebuie să înveţe copilul tău din Cartea Sfântă”. Nu-i credeam în stare să se gândească și la religie. Bineînţeles, ca și la celelalte publicaţii, oferta e cu ziar cu tot. Iar aici e mai crunt, altfel spus, fata de la pagina 5 se dă la pachet cu Cartea Sfântă. E un pariu cu mici șanse de câștig: părinţii se uită la crime, violuri, scandaluri, paparazzi, în timp ce copilul, chipurile, buchisește cuminte și extaziat suplimentul, Biblia pe înţelesul copiilor. Libertatea are și libertatea și curajul să facă acest pas.

Tot respectul pentru intenţia presei (parcă ar fi biserică), aceea de a aduce Biblia la copii și filme cu Iisus la cei mari. Între noi fie vorba, niciunul din produsele acestea nu înseamnă premieră absolută, fiind disponibile deja în librării creștine sau magazine online. Cred însă că religia dată la pachet cu orice, sau pusă în același șablon publicitar cu restul subiectelor cotidiene, nu va avea rezultatul ideal. Pentru că nu ea e dominanta, ci doar pretextul. Iar dacă e doar goană după câștig și oportunism religios, preconizez că se vor face scrum toate profiturile.

Suntem abia la începutul acestor demersuri din media. Aștept să intru în posesia suplimentelor presei, și să văd și reacţii, dacă vor fi la fel de mediatizate. Promit că revin cu un text și despre ce e înăuntru. Până atunci pot afirma că eu și alţi sfinţi sclivisiţi ne sesizăm imediat când pagina sfântă e pusă lângă titlul tabloid. Dar nu exclud nici opţiunea cealaltă. Că un fan de Hitchcock sau Seinfeld își va rupe o seară și pentru drama din Ierusalim. Că un ahtiat al victoriilor de la firul ierbii va ţine un meci și cu Iisus. Sau că altul, păcătos, din vreo mahala la care Christos nu a ajuns, căci eu nu L-am dus până acolo, poate va da pentru prima oară cu ochii de religia Galileeanului. Și Îl va vedea pe El, dincolo de fata de la pagina 5.

Nu ar fi minuni tabloide. Ci biblice.