Republicanii americani și-au acuzat președintele de un atac sistematic împotriva libertăţii religioase, după ce Barack Obama a dispus ca asiguratorii să ramburseze cheltuielile de contracepţie, chiar și în instituţiile care se opun moral acesteia. 

Dacă este luată izolat, această controversă pare greu de înţeles. Daca însă lărgim puţin perspectiva, vom vedea că aproape orice subiect este prezentat cu aceeași vehemenţă de cei care reprezintă cele două mari partide americane. S-a spus, și probabil că este adevărat, că niciodată societatea americană nu a fost mai divizată ca acum, niciodată nu a fost un așa grad de neîncredere și suspiciune între cele două tabere. Și lucrul acesta este cu atât mai alarmant, cu cât eventuala rezolvare a multiplelor crize cu care se confruntă America cere în mod obligatoriu un oarecare grad de cooperare transpartinica. Corabia se apropie de cascadă, iar marinarii se bat între ei. Într-o zi nu va mai conta cine a câștigat.

Revista Semnele timpului este, fără îndoială, preocupată de dimensiunea religioasă a controversei. Un sondaj a arătat că sprijinul populaţiei catolice faţă de această directivă a administraţiei Obama este ușor majoritar și chiar ceva mai mare decât al populaţiei generale. O altă statistică indică o utilizare de 98% a pilulelor anticoncepţionale de către populaţia catolică vizată! Aici fractura dintre poziţia oficială a bisericii și practica generală a credincioșilor este șocantă. Punând cifrele unele lângă altele, ar reieși că nu puţini dintre utilizatorii de pilule sunt împotriva acestei directive a administraţiei, ceea ce este și mai bizar. Deci acești catolici sunt dispuși să plătească din buzunar costul neascultării de biserica lor decât ca instituţiile bisericii să plătească contracepţia pentru cei care oricum o folosesc, catolici sau necatolici. 

Bisericile în sine și celelalte lăcașuri de cult, ca și instituţiile bisericilor în care predomină credincioșii bisericii respective, sunt exceptate de la directivă – un lucru care nu prea se spune. Tot ce poate fi utilizat ca muniţie este folosit cu vigoare; tot ce nu se potrivește, este trecut sub tăcere sau minimalizat.

Cred că dreptul organizaţiilor religioase de a se administra potrivit modului propriu în care înţeleg diferite chestiuni medicale sau sociale este important și trebuie făcute eforturi rezonabile ca să fie protejat. Dar ce facem cu obligaţia de a respecta adevărul și dreptatea? Convingerea că avem dreptate nu ne dă dreptul să distorsionăm adevărul, ca atunci când „lista celor șase lucruri" spune: „Catolicii de toate convingerile politice sunt uniţi în respingerea acestei directive". Nimic nu ne da dreptul să exagerăm cu bună știinţă, ca atunci când aspirantul la nominalizarea republicană Newt Gingrich declara că această directivă este „cel mai scandalos atac asupra libertăţii religioase din istoria americană." Nu este moral ca o situaţie critică să fie exploatată, ca atunci cand Ralph Reed, de la Faith and Freedom Coalition scrie: „V-ati săturat de războiul lui Obama împotriva religiei? Atunci semnaţi această petiţie și trimiteţi o donaţie."

Câteva concluzii de uz personal: Să nu pretind de la alţii să-mi protejeze convingerile cu privire la poruncile lui Dumnezeu mai strict decât propria mea ascultare de ele. Să nu pretind de la oponenţi ceea ce nu pot convinge pe aliaţi. Să nu mă erijez în judecător al motivelor și intenţiilor cuiva. Să lupt cinstit și să iubesc pe toţi, chiar în focul luptei.

 

 

 

 

 

Adrian Bocăneanu este director de Relaţii Externe în cadrul Centrului Media Adventist și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.