6.871 de saci cu deşeuri în judeţul Mureş. 2.500 de voluntari (tot în Mureş). 5 remorci, 20 de pubele şi 5.000 de saci cu gunoaie în judeţul Sălaj. Sălăjenii voluntari, nu mai puţin de 4.300. În judeţul Cluj, 13.000 de persoane. 15.000 de voluntari în judeţul Braşov. 11.000 de bucureşteni şi ilfoveni. Deşi site-ul oficial al campaniei dădea ca număr de voluntari înscrişi 72.236 de persoane, presa a anunţat că peste 150.000 de români s-au reunit sub sloganul „Let's do it, Romania!" Numerele sunt impresionante, recunosc. Celelalte numere sunt însă descurajante.

   

    Ştiam că există o curăţenie „de primăvară", dar nu e rău că s-a iniţiat şi o campanie de curăţare a colecţiei „toamnă-iarnă" de gunoaie şi mizerie. Şi este şi mai bine că voluntarii care au susţinut acest proiect au fost tineri şi foarte tineri. E „semn" bun! Există încă voinţă şi spirit civic. Există încă puterea de a face ceva bun şi bine în ţara asta. Dar cred că se poate face şi altfel… Iar când spun „altfel", mă gândesc la spiritul civic preventiv.

    Dimineaţa, în drum spre locul de muncă, trec pe lângă un mic parc din Bucureşti. În multe dimineţi, văd angajatele de la firma de curăţenie măturând aleile înguste, adunând pet-urile din iarbă, ambalajele de la ţigări, paginile de ziar rupte etc., etc. Cu o regularitate (ne)demnă de un ceasornic, în fiecare zi, după-amiază, revenind de la serviciu, găsesc parcul plin de coji de „bomboane agricole", cutii de bere, pet-uri, ziare citite şi aruncate la-ntâmplare, mucuri de ţigări ş.a.m.d. Autorii acestor atentate la adresa curăţeniei în spaţiul public şi la adresa bunului simţ nu provin însă nici din Afganistan, nici din vreo filială Al Qaeda, ci din imediata vecinătate. Sunt cei care locuiesc vizavi sau pe străduţele din zonă. Profilul românului care vine în şort, cu burta în afară, „să ea aer" în parc, să facă o tablă „cu băeţii" şi să dezbată fazele importante ale derbyului din seara precedentă, ne este – din păcate – prea familiar. Iar numărul celor care au făcut o tradiţie din a arunca pe jos ambalajele de la produsele consumate, de a scuipa pe stradă ca pe maidan şi de a transforma parcurile din locuri de recreere în coşuri de gunoi, este mult prea mare, chiar şi pentru 150.000 de inimoşi care şi-au dat mâinile pentru a ne ajuta să trăim într-o ţară mai curată. Este un număr descurajant de mare!

    Cred că următorul proiect ar trebui să fie unul de (re)educare al celor care nu ştiu că s-au inventat coşurile de gunoi. Nu ne-ar deranja nici introducerea unor amenzi pentru domnii „arunc-unde-vrea-muşchii-mei". Poate că teama de nu a arunca bancnotele pe amenzi usturătoare va fi suficient de convingătoare pentru a nu mai arunca nici alte lucruri oriunde şi oricând. În loc să ne plângem că Europa nu ne acceptă, mai bine să ne străduim să fim europeni la noi acasă.

    Până una, alta, BRAVO celor 150.000 de voluntari. Let's do it „altfel", Romania!"