Cu o zi înaintea deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver, Canada, USA Today a găsit contextul pentru a relua un refren polarizant – „lumea postcreștină”, în care creștinismul dispare nu încet, ci rapid și sigur.

„Ar merita ca fanii Jocurilor Olimpice care se îndreaptă spre Vancouver să viziteze, cât timp sunt în Canada, tezaurul unei culturi pe cale de dispariţie – bisericile locale.” USA Today, 11 februarie 2010

Cu o zi înaintea deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver, Canada, USA Today a găsit contextul pentru a relua un refren polarizant – „lumea postcreștină”, în care creștinismul dispare nu încet, ci rapid și sigur. Datele citate de articol subliniază o scădere cu 20% a numărului de membri ai Bisericii Anglicane din Canada, între 1991 și 2001. În 2061, cu această rată a scăderii, Biserica Anglicană ar urma să aibă un singur membru în registrele ei din Canada.

Subiectul declinului creștinismului practicant în lumea occidentală nu mai e deloc nou, așa că am remarcat imediat ideea „revelatoare” a articolului – „O să-ţi pară rău când nu o să mai vezi biserici în orașul tău?”

Întrebarea sună ca o lovitură de ciocan pentru creștinii care nu înţeleg cum poate să dispară creștinismul, dacă Dumnezeu există și dacă aceasta este religia adevărată. Știri similare celei din USA Today le zguduie acestor oameni tot sistemul de valori și credinţe. Există însă şi oameni pentru care „viitorul global postcreștin” face deliciul după-amiezilor relaxante. Până una alta, sondajele și studiile le dau apă la moară celor din urmă.

Ca să mă exprim coerent pe tema dată, trebuie să mă refer la câteva erori:

„Declinul manifestării religiozităţii creștine clasice înseamnă că oamenii nu mai cred.” Avem însă de-a face cu o curbă ascendentă a declarării experienţelor religioase mistice. Or asemenea experienţe au ca fundament tocmai credinţa. Oamenii cred poate chiar mai mult decât înainte, dar unii abandonează vechile corăbii, pentru a explora insule exotice.

„Declinul manifestării religiozităţii creștine clasice înseamnă că nu există Dumnezeu.” Dincolo de nuanţe, o asemenea concluzie nu e logică, pentru că existenţa lui Dumnezeu nu este indicată de mulţimea celor care merg la biserică.

„Declinul manifestării religiozităţii clasice înseamnă că tot ce am crezut până acum e fals.” Această gândire plasează automat adevărul undeva mereu în viitorul nedefinit, din moment ce, o paradigmă după alta, toate se dovedesc false. De fapt, adevărul e prezent continuu în istorie, chiar dacă de multe ori îl căutăm unde nu trebuie.

Prima problemă a creștinismului de astăzi este că nu știe ce să spună despre viitor și despre sensul istoriei. Într-o lume în care Apocalipsa (cartea biblică) este clasată ca mit, în care Iisus Christos nu a revenit încă şi în care istoria pare a duce liniar către progres, creștinismului i se impută că nu împlinește sensul istoriei promis de Apocalipsa. A doua problemă a creștinismului este tradiţionalismul. Scăderea numărului de practicanţi poate foarte bine să indice amendarea ritualismului lipsit de conţinut, adică de mesajul convingător, de esenţă.

Paradoxul creștin ultim este următorul: Deși se consideră că religia creștină a fost lovită drept în inimă când conservatorismul biblic a început să fie contrazis de interpretările descoperirilor știinţifice, culmea e că religia creștină a pierdut și mai mult teren prin liberalismul care a încercat să se acomodeze mediului, desfiinţând doctrine și credinţe fundamental biblice. Nu e de mirare că religia creștină se zbate, în anumite zone, să nu rămână doar un vestigiu cultural. Pe de altă parte, nu trebuie ignorată realitatea creșterii exponenţiale a numărului de credincioși creștini în Africa și Asia (doar dacă nu cumva îi considerăm inferiori, în timp ce ne-am putea măguli cu gândul că „rasa superioară” din Occident a trecut la următorul nivel.)

Va dispărea credinţa creștină în Dumnezeu? Unele biserici își vor închide, fără doar și poate, porţile… nu e nimic însă în acest proces care să nege existenţa lui Dumnezeu sau valoarea credinţei în El. Tendinţele sociale se pot schimba extrem de ușor, după cum descoperirile știinţifice vor continua să întreţină, cu argumente, ambele tabere care își dispută supremaţia și dreptul de a defini adevărul în legătură cu existenţa lui Dumnezeu. Istoria nu e scăpată de sub controlul Dumnezeului creștin.