În seara de 5 decembrie, pe la 9 seara, m-am hotărât să dau o fugă până la supermarket pentru că nu mai aveam pâine pentru a doua zi. Am zis că mă întorc repede, dar până am ieşit de acolo parcă a durat o viaţă. Cozile de la casele de marcat erau aşa de lungi încât am hotărât să fac cumpărăturile pe toată săptămâna (măcar să iasă ceva constructiv din asta). Prima coadă însă a fost la cărucioare - cei care veniseră cu puţin înaintea mea se puseseră deja bine cu băieţii care le strângeau, ca să primească câte două.

Culmea e că încă nu îmi picase fisa – toată zarva preîntâmpina venirea lui Moş Nicolae. Trebuie să mărturisesc că nu prea găsesc cuvinte cu care să exprim şocul acelor ore de cumpărături. Nu am văzut niciodată atâţia cumpărători la un loc. Credeţi-mă când spun „niciodată”. Şi să nu uităm pe ce lume trăim. Anul este 2011, an de criză, al doilea val al crizei, drept pentru care ne plângem că nu sunt pensii şi salarii şi nu puntem plăti factura la gaz.

Aşa ajung în unele zile să mă întreb dacă nu cumva peste noapte am ajuns într-o lume paralelă. Aceeaşi protagonişti într-o zi se calcă în picioare pentru un litru de ulei şi o bormaşină la promoţie, şi de Crăciun golesc rafturile magazinelor. Nu am văzut oameni diferiţi. Nu am fost într-o zi la magazinul din colţ şi într-o zi la mall. Am fost printre oameni normali, care se gândesc cum se cheltuie eficient 200 de lei, printre bătrâni care pleacă cu sacoşa pe jumătate goală şi printre mame care le spun copiilor că nu au bani de jucării.

Se poate să fi strâns românul bani încă de la începutul anului ca să pună cadouri sub brad? Se poate, dar m-aş mira. Nu neg existenţa celor mai săraci, care chiar au nevoie de coşul bunăvoinţei, dar ce nu înţeleg este de unde răsăre puterea asta de cumpărare, de-a dreptul absurdă.

Şi dacă tot e criză şi tot nu sunt bani, nu ar fi fost măcar acum, o ocazie bună să ne aducem aminte ce înseamnă Crăciunul cu adevărat? Săptămâna această Papa Benedict o ţinut o slujbă într-o comunitate nu tocmai bogată, de la periferia Romei, şi a transmis un mesaj foarte important. Le-a amintit tuturor că sărbătoarea Crăciunului înseamnă mai mult decât sesiunile de shopping pentru cadouri, aşa că ar trebui să ne putem bucura de ea şi în an de criză.

Printre reclamele date la televizor în perioada asta, pre-Crăciun, este una în care protagonistul îşi imaginează ce bună ar fi lumea dacă toţi ar dărui şi ar primi cadouri şi cât de fericiţi am fi cu toţii! Nu spun că nu am fi, dar eu îmi imaginez cum ar fi lumea dacă nu s-ar da cadouri. Şi nu din răutate sau zgârcenie, ci îmi imaginez că toate magazinele ar dispărea, internetul nu ar mai funcţiona, televizorul la fel. Tare mă întreb ce s-ar întâmpla. S-ar termina lumea dacă, măcar din lipsă de activităţi şi preocupări mondene, în seara de Crăciun nu am avea ce să facem decât să ne adunăm cu toţii, (poate în jurul bradului, pentru cine face) şi să cântăm colinde? O să ziceţi că nu trebuie să scăpăm de cadouri ca să facem asta, unii o fac oricum. Dar o fac ca somnambulii, nu au conştiinţa lucrului făcut.

Criza ar fi putut să fie o ocazie pentru noi toţi să ridicăm ceaţa care s-a lăsat peste noi, apăsată de toate cumpărăturile făcute, şi să ne întoarcem la esenţă. Poate Moş Crăciun ar vrea şi el un an pauză!

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.