Premierul italian a ţinut, recent, prima pagină a ziarelor de scandal. Nu a fost prima dată când Berlusconi a fost asociat unor scandaluri sexuale. De data aceasta, chiar Vaticanul şi-a ridicat aspru degetul arătător, ca şi când ar fi zis: „Silvio! Atenţie!” Liderul italian a negat însă toate acuzele, iar pe obrazul lui, exersat pe scena politică, nu s-a citit nimic… „Omul este singurul animal care roşeşte. Sau care ar trebui să roşească", zicea Mark Twain.

Premierul italian a ţinut, recent, prima pagină a ziarelor de scandal. Nu a fost prima dată când Berlusconi a fost asociat unor scandaluri sexuale. De data aceasta, chiar Vaticanul şi-a ridicat aspru degetul arătător, ca şi când ar fi zis: „Silvio! Atenţie!” Liderul italian a negat însă toate acuzele, iar pe obrazul lui, exersat pe scena politică, nu s-a citit nimic… „Omul este singurul animal care roşeşte. Sau care ar trebui să roşească”, zicea Mark Twain.

Majoritatea chirurgilor nu se remarcă prin delicateţea limbajului şi sunt iscoditori de fel. Când am început să intru în sala de operaţii aş fi dat orice ca să fiu ignorată. Da’ de unde! Studenţii trebuie să fie ţinta întrebărilor. Uneori ştiam să răspund, alteori studiul meu era depăşit, dar indiferent dacă ştiam sau nu, mă înroşeam imediat ce simţeam că atenţia e îndreptată asupra mea. M-am obişnuit cu chestionările şi roşesc din ce în ce mai rar. Am încredere în oamenii înainte necunoscuţi şi am învăţat ce trebuie să ştiu şi ce e în regulă să nu ştiu.

Există însă persoane care nu se pot adapta, care au o predispoziţie spre înroşire, chiar dacă depăşesc bariera psihică.  îşi dorea o carieră ca prezentatoare TV şi părea să fie şi competentă ca să reuşească. Doar că se înroşea imediat ce simţea camera fixată pe ea, iar machiajul nu era de mare folos. Psihoterapia şi toate celelalte încercări au eşuat, dar şi-a păstrat visul. A mers la o clinică din Suedia, unde i-au fost secţionate fibrele nervoase simpatice implicate în apariţia roşeţii şi a tranşat problema, şi la propriu şi la figurat. Christine e un caz extrem, dar probabil mulţi oameni şi-ar dori să nu mai roşească.

Freud a presupus că roşeaţa obrajilor semnifică o reprimare a dorinţei sexuale, în timp ce Darwin punea această manifestare pe seama perspectivei vulnerabilizării în faţa celorlalţi, a posibilităţii umilinţei. Psihologii preocupaţi de subiect în ultimele decenii, ca Mark Leary, Janice Templeton sau Robert Edelmann, au concluzionat că roşeaţa „emoţională” e o reacţie care apare exclusiv în prezenţa altor persoane, o manifestare ce ţine de moralitate, fiind partea vizibilă a sensibilităţii faţă de părerea celorlalţi. Bebeluşii nu roşesc, fiindcă nu au conştienţa propriei persoane. În absenţa altor persoane, la care să se raporteze moral, nu roşeşte nimeni.

Roşeaţa din obraji arată că cineva simte că a fost întrecută o limită sau încălcată o etichetă socială, dar reprezintă şi un soi de părere de rău. Când roşeşti, îţi ceri într-un fel iertare. Iar dacă roşeşti din cauza altcuiva, obrajii tăi roşii sunt un semn care spune STOP. Partea bună e că, fiind o expresie necontrolabilă, are o credibilitate mult mai mare decât poziţia corpului sau cuvintele.

„E bine că roşeşti. Sunt rari oamenii care mai roşesc în ziua de azi.” Asta a fost reacţia cuiva care mă vedea mereu roşind în sala de operaţii. Şi uneori e bine să n-ai nevoie de cuvinte ca să spui că bunul simţ respectă semaforul.