Premierul britanic David Cameron le propune conaţionalilor lui să pună umărul la ridicarea unei noi societăţi – Big Society mai precis – în care oamenii se simt suficient de liberi şi de puternici încât să nu aştepte ca autorităţile sau guvernul să le rezolve problemele. Sunt lucruri pe care le faci din datorie şi sunt altele pe care le faci cu pasiune, având convingerea că vei schimba lumea, crede Mr. Cameron. Nu ştiu de ce, dar discursul înflăcărat al premierului britanic îmi aminteşte de povestea ursului pâcâlit de vulpe…

    Vulpea, după cum se ştie, l-a trimis pe bietul urs să prindă peşte cu coada, din eleşteu, pentru ca nu cumva să fie nevoită să-i dea vreun oscior din peştele pe care îl manglise din căruţa unui ţăran. Discursul lui Mr. Cameron mi-a amintit de altul, similar, al lui Mircea Geoană, care în aprilie (deci nu demult…) spunea că „voluntariatul este o activitate necesară" şi că „prea mulţi dintre tinerii noştri, cei profesionişti, se dezimplică, consideră că este o cauză pierdută". „Voluntariatul trebuie promovat şi amplificat."

    Discursul politic despre valoarea şi importanţa voluntariatului şi a unei atitudini orientate către sprijinirea semenilor este all right. Dar dacă presupune doar voluntariatul ursului, în timp ce vulpea stă şi râde de el, ideea nu va funcţiona. Sau va funcţiona şchiopătând. Totuşi, ideea progresului social prin caritate, voluntariat (nu muncă patriotică!) şi preocupare pentru cel de lângă mine merită explorată.

    Deşi există programe şi organizaţii care le oferă adolescenţilor şi tinerilor şansa de a lucra ca voluntari, se vorbeşte destul de puţin despre acest lucru. Să munceşti pe gratis într-o lume în care fiecare trage spuza pe turta lui, pare o nebunie şi calea cea mai simplă de a nu-ţi cumpăra BMW-ul mult dorit. Cei care au experimentat deja voluntariatul sunt de altă părere…

    Experienţă, bucurie, sentimentul de utilitate, prieteni noi, maturitate, perfecţionarea propriilor aptitudini, noi perspective asupra vieţii – sunt câteva dintre câştigurile recunoscute de cei care au acceptat provocarea implicării în activităţi de voluntariat. Unele studii despre relaţia dintre voluntariat şi veniturile personale au arătat că o persoană care se implică în astfel de activităţi are şi şanse mai mari de sporire a venitului. Oricum, nimeni nu ar trebui să se implice în voluntariat, dacă principala sa ţintă este câştigul personal. Există căi mai simple de a câştiga bani.

    Voluntar nu poate fi decât cel care crede în şansa unei lumi schimbate, măcar un pic. Voluntar nu poate fi decât cel care iubeşte lumea, aşa cum este ea – murdară şi imperfectă. Voluntar nu poate fi decât cel care găseşte puterea de a renunţa, măcar pentru un timp, la interesele personale şi de a-şi depăşi impulsul egoist. Voluntariatul înseamnă să dăruieşti fără să aştepţi câştigul. Înseamnă să arunci pâinea pe ape fără să aştepţi să o găseşti nici mai devreme, nici mai târziu.

    Până la urmă, poate că merită ca ursul să se lase pâcâlit de vulpe. Lumea nu poate să fie mai bună fără spirit de sacrificiu.