Transformarea sirenei mandarine sau lecţia olimpică „made in China”

74

Jocurile Olimpice sunt, prin definiţie, un eveniment sportiv la care participă cei mai buni sportivi ai momentului. Prin urmare, depăşirea unui record mondial este un eveniment previzibil şi chiar anticipat într-o competiţie de asemenea anvergură. Când însă o tânără de 16 ani, care participă pentru prima dată la Olimpiadă, depăşeşte recordul la aceeaşi probă, dar la masculin, toţi ochii sunt aţintiţi asupra acesteia şi speculaţiile încep să curgă.

Ye Shiwen a şocat lumea înotului. La 16 ani, chinezoaica a doborât recordul mondial la 400 de metri mixt, iar pe ultimii 100 de metri, în care s-a înotat în stilul liber, Shiwen a înotat mai repede decât campionul mondial pe aceeaşi distanţă. Pe tura finală de bazin, chinezoaica a scos un timp record – 28,93 de secunde, adică mai puţin decât a înotat campionul american Ryan Lochte pe aceeaşi distanţă, în proba similară (29,10 de secunde).

Orice pentru a câştiga

Suspiciunile de dopaj nu au întârziat să apară, mai ales că sportivii şi antrenorii chinezi sunt recunoscuţi pentru numeroasele încercări de a trişa. S-a întâmplat în 1994, la Camponatele Mondiale de Nataţie (Roma) când câştigarea a 12 din cele 16 medalii a fost atribuită consumului unei licori în componenţa căreia intrau pielea de broască şi cuibul de pasăre. S-a întâmplat şi puţin după aceea, la Jocurile Asiatice, când Chinei i s-au retras 9 din cele 23 de medalii de aur, după ce controlul anti-doping a testat pozitiv la testosteron în cazul a 11 membri ai echipei.

Apoi, în 1998, au fost descoperite 13 fiole ce conţineau un hormon de creştere în bagajul de mână al unei înotătoare chineze, în urma unui control de rutină pe aeroportul din Sydney. Cu doar şase săptămâni în urmă, un alt înotător chinez, Li Zhesi (16 ani) a fost dat afară din echipă din cauză că folosea EPO, un medicament care păstrează nivelul de oxigen din corp la un nivel ridicat.

John Leonard, directorul tehnicienilor din nataţie, a comentat: „Singurul lucru pe care-l pot spune este că atunci când suntem martorii unui astfel de eveniment «de necrezut», istoria ne spune mai târziu că a fost vorba de dopaj. E imposibil ca o femeie să-l bată la timp pe cel mai bun înotător al lumii."

Însă în urma testelor de dopaj, s-a dovedit că o femeie poate să depăşească timpul unui bărbat! Toate rezultatele testelor au ieşit negative.

De unde a început totul

Determinarea şi perseverenţa antrenorilor îşi are originea în anii 80 şi a fost cauzată de permanentele ocazii în care echipele de atletism şi de nataţie erau depăşite de echipele altor state ale lumii. Regimul comunist al vremii a emis un decret prin care încuraja formarea unei geenraţii de viitori campioni.

Astfel că, de trei decenii, profesorii sunt atenţi la copiii din clasele lor, astfel încât la cel mai mic semn al unor abilităţi sportive, să poată să comunice acest lucru antrenorilor regionali. Dacă părinţii sunt de acord, copiii sunt transferaţi de la şcoala publică într-unul dintre cele 30.000 de baze sportive.

Aceasta a început şi istoria lui Ye, care şi-a dorit să devină înotătoare de la vârsta de şapte ani. Însă selectarea sa a avut mai puţin de-a face cu dorinţa şi mai mult cu conformaţia robustă, masculină şi cu braţele şi picioarele lungi. După patru ani de antrenamente, Ye a câştigat primul campionat de juniori. Rezultatele remarcabile au propulsat-o la Jocurile Olimpice de vară de anul acesta, la care a obţinut 2 medalii de aur, la 200 de metri mixt şi la 400 de metri mixt (depăşind şi recordul mondial).

Cum se depăşeşte un record mondial, varianta Made in China

Cei mai mulţi pun succesul chinezilor pe seama antrenamentelor dureroase, începute încă din copilărie, şi a condiţiilor foarte grele de lucru, comparate de unii observatori occidentali cu închisorile din secolul al XIX-lea. Observatorul olimpic Sir Matthew Pinsent, el însuşi canotorul de nivel olimpic, a descris antrenamentele gimnastelor chineze prin expresia „o experienţă tulburătoare".

În cazul lui Ye Shiwen, reţeta include câteva ore de înot în fiecare zi, cu pauze doar atunci când piscina trebuie curăţată, la care se adaugă o disciplină a minţii. Pe Ye rareori o poţi vedea zâmbind, dar se poartă impecabil şi nu arată nici când este obosită, nici când o doare ceva.

Cei care au luat parte la antrenamentele chinezilor susţin că succesul constă în apetitul neobosit pentru munca, uneori epuizantă, care îi fac mai rezistenţi decât occidentalii la durere. Această atitudine îi face să fie mereu prezenţi la antrenamente şi să dea de fiecare dată totul.

Alţii însă cred că sportivii chinezi au ceva ce lipseşte occidentului: motivaţia de a ajunge mai sus, pentru că eşecul i-ar face să se întoarcă în sărăcie. Sărăcia aproape disperată a chinezilor face ca perseverenţa să fie şi mai mare, iar rezistenţa la efort şi mai ridicată. Chinezii nu vin dintr-o ţară în care sunt proprietari ai unor case confortabile. Nici nu au una sau două maşini şi un venit mediu care să le garanteze un concediu în insule exotice. Succesul lor stă în lipsă şi în chibzuinţă, atribute pe care occidentul pare că le-a uitat.