De ce sunt ţările asiatice vârfuri mondiale în educaţie?

2042

Țările din Asia au cea mai performantă educaţie din lume, potrivit celui mai recent studiu PISA privind starea educaţiei la nivel mondial. În schimb, SUA și alte ţări cu pretenţii în educaţia globală sunt nu doar depășite, ci și deranjate de această situaţie. Ce explică succesul asiatic în privinţa performanţelor școlare?

Ţările din Asia au cea mai performantă educaţie din lume, potrivit celui mai recent studiu PISA privind starea educaţiei la nivel mondial. În schimb, SUA și alte ţări cu pretenţii în educaţia globală sunt nu doar depășite, ci și deranjate de această situaţie. Ce explică succesul asiatic în privinţa performanţelor școlare?

Elevii de pe continentul asiatic au dominat clasamentul mondial al educaţiei și anul acesta, cei din Shanghai-China obţinând cel mai mare scor la matematică, fiind echivalentul a aproape trei ani de studiu peste media OECD. Ocupanţii locurilor următoare au fost elevii altor ţări asiatice, precum Singapore, Hong Kong-China, Taipei (China). În faţa acestei situaţii, revista Time a scris că, cel mai probabil, China a trişat, fiindcă nu figurează ca ţară de sine stătătoare în top, în schimb trimite rezultatele din Shanghai, ceea ce înseamnă că nu se poate cunoaște adevăratul nivel al copiilor de 15 ani din cea mai populată ţară din lume.

Reacţia americanilor poate fi justificată, dacă se ţine cont de faptul că China nu a participat la testele PISA ca un tot unitar. Jurnaliștii Time argumentau că elevii din Shanghai și Hong Kong sunt mult mai educaţi decât cei în alte părţi ale Chinei. Același aspect este evidenţiat și de expertul în educaţie, Tom Loveless de la Brookings Institution, citat de către Slate. Acesta confirma că „aproximativ 84% dintre absolvenţi de liceu din Shanghai merg la colegiu, comparativ cu 24% la nivel naţional". Luând în considerare aceste diferenţe dintre performanţele educaţionale ale anumitor regiuni ale Chinei, într-o notă ironică jurnaliștii americani concluzioneză că „nu învăţarea mecanică pare a fi arma secretă a Chinei".

Dincolo de contestaţiile americanilor, explicaţiile cu privire la performanţele ţărilor asiatice sunt însă mult mai complexe. Una dintre acestea ţine de efortul suplimentar pe care elevii chinezi, de exemplu, îl depun faţă de colegii lor din alte ţări. În această privinţă, fostul ministru al Educaţiei din România, Mircea Miclea, într-un interviu acordat HotNews, evidenţiază un fapt care poate părea ciudat. Astfel, în momentul în care încep clasa I, asiaticii care își fac școala în SUA au un IQ de 85 în medie, iar americanii ajung la 100, în medie. Însă, în clasa a V-a, americanii au 100, asiaticii ating 115. Justificarea pentru acest progres uimitor, conform studiilor invocate de ministrul român, sunt cele 3 ore de muncă în plus zilnic în cazul asiaticilor faţă de americani. 

Argumentul muncii în plus a fost susţinut și de către specialiști din Anglia, o altă ţară europeană aflată în cădere în clasamentul PISA. Pentru a justifica impunerea unor standarde mai înalte și a unor vacanţe mai scurte în sistemul englez, ministrul Educaţiei a spus că în Anglia așteptările în ce privește cunoștinţele de matematică sau știinţe sunt, la fiecare nivel, mai exigente decât în orice altă ţară. Acesta este și motivul pentru care previziunile ministrului sunt sumbre: „Putem fie să începem să muncim la fel de mult precum chinezii, fie, în curând, toţi vom munci pentru chinezi", citează The Guardian.

Chiar dacă succesul est-asiaticilor poate fi contestat, iar reacţiile jurnaliștilor americani ar putea fi înţelese și prin prisma rezultatelor catastrofale obţinute de SUA la testele PISA (nu s-a clasat nici măcar în primele 30 de ţări), totuși performanţele educaţionale înregistrate de spaţiul asiatic rămân reale. Iar explicaţiile nu pot fi înţelese doar prin prisma efortului intens depus de elevi sau profesori. Andreas Schleicher, care face parte din comisia testelor PISA, a declarat pentru BBC cei mai mulţi dintre experţi se așteptau ca rezultatele din Shanghai şi Hong Kong, un alt oraş cu rezultate excelente, să nu fie reprezentative pentru întregul stat chinez. Dincolo de faptul că așteptările au fost infirmate, ceea ce este remarcabil la sistemul de educaţie chinez este însă modul în care reuşeşte să determine excelenţa la întreaga clasă de elevii, nu să obţină doar „vârfuri", spune Schleicher. Potrivit expertului PISA, aceasta este marea provocare a unui sistem de învăţământ.

Sistemul asiatic este de așa natură construit, încât, spre exemplu, în şcolile din Shanghai copiii nu sunt lăsaţi niciodată să lenevească la clasă, fiind tot timpul ocupaţi cu activitate și nu doar din spectrul excelenţei intelectuale. Lipsa atenţiei la ore este sancţionată, iar temele sunt esenţiale în procesul de educaţie. În familie se acordă deosebit de multă atenţie educaţiei celor mici, părinţii se aşteaptă ca micuţii lor să îşi facă temele în fiecare după-amiază, iar membrii familiei dedică timp pentru educarea copiilor, se arată într-o analiză Pearson Foundation.

De asemenea, preocuparea sistemului de educaţie din Shanghai este să dezvolte capabilităţile elevilor în loc să-i oblige să acumuleze foarte multă informaţie teoretică. Începând cu anii '90 programa școlară a fost reformată pentru a nu se mai axa pe examenele naţionale, ci pe învăţământul de calitate. S-au făcut clase mixte, formate din elevi cu abilităţi variate, au fost eliminate examenele de la sfârşitul ciclului primar, reforma aceasta fiind similară cu cea din Finlanda.

Expertul Alexandra Anton, absolventă a unor cursuri de master în Finlanda, a susţinut pe blog-ul spreadingeducation că ultimele rezultate PISA au reflectat o diferenţă foarte mare, de 245 de puncte, între ţara cu cel mai bun rezultat înregistrat și cea cu cel mai slab rezultat, fiind echivalentul a aproximativ 6 ani de studiu. În cazul României, diferenţa de 168 de puncte reprezintă aproximativ 4 ani de studiu diferenţă între elevii noștri și cei din Shanghai. „Și acesta este doar începutul", a declarat directorul unei școli din Shanghai, citat de către New York Times.

 

În opinia expertului român, o explicaţie a acestui fapt ar putea fi înalta valorizare a educaţiei în rândul populaţiei asiatice. Ţările asiatice se remarcă printr-un stil de predare-învăţare în profunzime, prin care se pune accentul pe o bună înţelegere a conceptelor matematice și pe utilizarea creativă a conceptelor dobândite printr-o gândire matematică. La aceste aspecte se adaugă și perspectivele diferite ale educaţiei din familie, care sunt fundamental diferite de educaţia occidentală. Astfel, părinţii chinezi le cer copiilor să ia întotdeauna cele mai bune note, pentru că ei sunt convinși că aceștia le pot obţine. Astfel, o notă de minus 10 este considerată o notă proastă, semnalează The Wall Street Journal.

Niciun articol afișat