Ce îi face pe japonezi să mărturisească crime pe care nu le-au comis

365

Un bărbat de 78 de ani din Japonia şi-a petrecut ultimii 47 de ani aşteptând execuţia în urma condamnării la moarte, iar acum un tribunal i-a acordat şansa unei noi judecăţi. Acesta a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind deţinutul care a așteptat cel mai mult pedeapsa cu moartea.

Se întâmplă în Japonia, ţara care a renunţat la dreptul de a declara război. Multe astfel de cazuri au devenit publice, dar majoritatea au rămas nedetectate, victimele acestui sistem juridic departe de perfecţiune fiind executate sau murind în timp ce îşi aşteptau sentinţa finală. Un alt aspect major al acestui fenomen este perioada scurtă din momentul stabilirii sentinţei de execuţie şi programarea acesteia.

Poliţia se bazează în principal pe confesiuni pentru a obţine condamnări, dar criticii afirmă că acestea sunt procurate prin folosirea excesivă a forţei. Cu o rată a convicţiei de peste 99%, autorităţile par a fi foarte eficiente la prinderea şi condamnarea infractorilor, dar această statistică denotă cu totul altceva: oamenii inocenţi trăiesc cu frica de a nu fi încarceraţi chiar dacă nu au greşit cu nimic.

Iwao Hakamada a fost condamnat la moarte în 1968 pentru că şi-a ucis şeful, pe soţia acestuia şi cei doi copii ai lor. El a recunoscut fapta după 20 de zile de interogare, timp în care a spus că a fost bătut. Mai târziu şi-a retras mărturia în sala de judecată.

Hakamada, care este un fost boxeor profesionist a fost acuzat că şi-a ucis angajatorul şi familia acestuia în Shizuoka, în 1966. Victimele au fost găsite înjunghiate după un incendiu. Decizia curţii de a-i acorda încă o şansă bărbatului a venit după ce avocaţii au dovedit că ADN-ul acuzatului nu se potrivea cu cel descoperit pe hainele la locul crimei.

Procesul, la japonezi

Conform legii japoneze, poţi fi reţinut şi încarcerat fără opţiunea de a ieşi pe cauţiune timp de 48 de ore. Toate acestea ţi se pot întâmpla pentru suspiciunea comiterii unei crime, nu trebuie să fii suspect principal pentru a primi un asemenea tratament. În această perioadă, poliţia este obligată să te informeze de crima de care eşti suspectat, de dreptul tău la tăcere şi de dreptul de a angaja un avocat „pe banii tăi”. De obicei, agenţii îşi incep interogatoriul iniţial până să ai oportunitatea de a discuta cu un avocat.

Cu toate că poliţia japoneză sau procurorii nu sunt acuzaţi de metode de interogare grave cum ar fi tortura, nimeni în afara camerelor de interogatoriu nu ştie ce se întâmplă cu adevărat acolo, pentru că interviurile cu suspecţii au loc în spatele uşilor închise, fără un avocat prezent.

De ce se bazează autorităţile atât de mult pe mărturii? Jeff Kingston de la Universitatea Temple din Tokyo ne explică: „Mărturia este regina probelor. Dacă poţi face pe cineva să mărturisească o crimă, tribunalul îl va găsi vinovat.”

Motivul subconştient pentru care acest procent de 99% rămâne consistent este strategia interogatorilor care promit sentinţe mai uşoare suspecţilor dacă își mărturisesc vina. Aceştia, la rândul lor, acceptă compromisul, ştiind că şansele de a scăpa sunt altfel foarte mici. Un alt aspect al acestui fenomen îl reprezintă capacitatea redusă a autorităţilor de a demara investigaţii complexe. În acest mod, un infractor iscusit va reuşi mereu să scape cu crimele comise atâta timp cât poliţia va găsi oameni inocenţi pregătiţi să-şi compromită libertatea pentru o sentinţă mai mică chiar şi nedreaptă.

Experiment extrem

Pentru a demasca acest abuz al ignoranţei, un activist anonim a recurs la o metodă extremă. El a postat online ameninţări la adresa elevilor unei școli primare și la adresa unor persoane publice, între care și nepoţii împăratului Japoniei. Autorităţile au investigat cazul, au arestat 4 suspecţi și, după câteva zile de interogatorii, 2 dintre suspecţi, între care un tânăr de 19 ani, au mărturisit fapta. Activistul a trimis apoi un e-mail unui avocat, Yoji Ochiai, și presei locale, în care a explicat că a făcut aceste ameninţări plasând un virus în computerele unor utilizatori de internet nevinovaţi.

Scopul lui a fost să expună abuzul poliţiei şi al procurorilor, ceea ce a şi făcut, şi a mai scos la iveală întrebarea: De ce atât de mulţi oameni inocenţi mărturisesc crime pe care nu le-au comis?

Răspunsul este unul şocant şi, cu toată civilizaţia de care da dovada Japonia, frica sădită în inimile oamenilor îi face să îşi piarda încrederea în abilitatea guvernului de a respecta cele mai simple drepturi umane.