Siria nu mai face faţă terorii

62

Un băieţel de 11 ani a supravieţuit masacrului din Hula mânjindu-și faţa cu sângele fratelui său ucis. Băieţelul este simbolul durerii sfâșietoare care a cuprins localitatea siriană Hula, după masacrul de vineri. Într-un gest de dezaprobare totală, mai multe ţări ale lumii au expulzat diplomaţii și ambasadorii sirieni. Criza siriană este la culme.

În noaptea masacrului, la ora 3:00 AM, trupele loiale regimului Assad, sosite cu blindate și tancuri, au tras cinci gloanţe în ușă și au dat buzna în casa băiatului de 11 ani. „Au spus că îi vor pe Aref și Shawki, tatăl și fratele meu. Au întrebat și despre unchiul meu, Abu Hadar. Îi știau și lui numele”, a povestit copilul pentru jurnaliştii de la The Guardian.

Din pragul ușii, unde rămăsese tremurând necontrolat, copilul a privit cum i-a fost executată toată familia. „Mama a ţipat la ei. I-a întrebat: 'Ce vreţi de la soţul și băiatul meu?'. Un om chel, cu barbă, a tras în ea, cu o mitralieră, de la gât în jos. Apoi au omorât-o pe sora mea, Rasha, cu aceeași armă. Avea cinci ani. Apoi l-au împușcat pe fratele meu Nader în cap și în spate. I-am văzut sufletul părăsindu-i trupul în faţa mea. Au tras și spre mine, dar glonţul m-a ocolit și nu am fost rănit. Tremuram așa de tare, încât credeam că mă vor observa. Mi-am pus sânge pe faţă să-i fac să creadă că sunt mort.”

Premeditarea și atrocitatea masacrului se văd din faptul că numele victimelor erau cunoscute, iar unele execuţii au avut loc de la mică distanţă. Băieţelul de 11 ani și ceilalţi săteni martori la masacru nu au nicio îndoială că autorii sunt „shabiba”, forţele loiale regimului sirian.

Măsura repulsiei comunităţii internaţionale

Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Australia, Germania, Italia, Spania, Bulgaria, Olanda i-au expulzat marţi pe ambasadorii sau diplomaţii sirieni, într-o reacţie coordonată de protest faţă de masacru. Reacţia internaţională este de „repulsie”, comenta, pentru AP, ministrul de externe australian.

Marea Britanie crede că timpul lui Assad a expirat, iar președintele francez este de acord. „Trebuie făcute presiuni pentru îndepărtarea regimului lui Bashar al-Assad”, a declarat, conform Mediafax, Hollande, care nu exclude posibilitatea unei intervenţii militare.

Culisele rusești ale crizei

Presiunea crește asupra Rusiei, despre care se știe că a fost principala piedică în calea unor măsuri militare în Siria. Deocamdată ministrul de externe rus continuă să afirme că vina este împărţită de regimul Assad și de oponenţii înarmaţi ai acestuia, insistând că dreptatea trebuie să fie obiectivă.

De fapt, Rusia crede că puterile occidentale folosesc orice prilej pentru a forţa căderea regimului Assad și consideră că aceasta este agenda ascunsă a aliaţilor occidentali. Rușii cer măsuri prioritare pentru oprirea violenţelor, și nu pentru înlăturarea regimului. În spatele tuturor acestor jocuri de scenă pare să se afle politica rigidă a lui Putin, de obstrucţionare totală a oricărei implicări occidentale în afacerile unor naţiuni suverane.

În timp ce diplomaţia rusă pretinde că doar ea vede obiectiv problema și prioritizează corect măsurile, există în Rusia voci puternice împotriva acestei percepţii: „Nu vom uita că, în parte, crimele lui Assad au fost posibile pentru că Rusia nu a permis Consiliului de Securitate să ia decizii dure în dreptul Siriei, în primăvară. Suntem complici”, afirmă jurnalistul rus Vladimir Varfolomeyev, citat de The Guardian.

Kofi Annan, simbolul păcii sau al naivităţii?

Negociatorul pentru pace, Kofi Annan, care recunoaște că ţara a atins „o culme” a crizei, s-a întâlnit ieri cu președintele sirian. Annan l-a avertizat pe Assad cu privire la posibilitatea ca planul de pace în șase pași să eșueze și a îndemnat Siria să facă „pași curajoși”. Dar masacrul de vineri din Hula demonstrează că Assad îl folosește într-o manieră cinică pe Annan pentru a trage de timp și a-și putea duce mai departe planul de răspândire a terorii și schema de execuţii.

„În ultimele săptămâni, Assad l-a făcut pe Annan să arate ca un naiv… mai întâi acceptând planul, apoi călcând în picioare condiţiile acestuia”, scrie analistul James Traub în Foreign Policy, concluzionând că Annan ar trebui trimis înapoi la Geneva. Cu atât mai mult cu cât Assad sfidează tot. Într-o declaraţie recentă, publicată după întâlnirea cu Annan, președintele sirian continuă să dea vina pentru masacru pe forţele teroriste.

Ce poate aduce viitorul în Siria?

Câteva lucruri sunt limpezi în acest moment. În primul rând, e limpede că ONU e neputincioasă. În afară de a formula mustrări aspre, nu are ce face. Între timp oamenii mor, rezistenţa anti-Assad își crește puterea militară și ţara riscă un război civil. Assad se agaţă fără scrupule de putere, deși nu mai are viitor. Problema este că în toată această neputinţă, oamenii continuă să moară.

Rămân patru mari scenarii pentru Siria.

O intervenţie militară externă va fi soluţia doar dacă Assad forţează lucrurile până într-acolo încât să nu mai lase opţiuni nici măcar Rusiei. Dar probabil că este foarte conștient de aceasta și va căuta să evite scenariul. Jocul de-a șoarecele și pisica ar putea continua destul de mult timp.

Războiul civil bate la ușă dacă forţele rebele reușesc să se organizeze suficient. Assad e conștient și de această posibilitate, și tocmai de aceea pune la cale masacre sângeroase.

Planul de pace pus în aplicare cu succes este probabil cel mai nerealist scenariu, dar deocamdată este unul pentru care se consumă multe resurse.

Căderea regimului Assad din cauze interne (altele decât războiul civil) ar fi scenariul și soluţia cea mai simplă. Dacă Assad ar pierde suportul celor din jurul său și ar fi înlăturat, durerile de cap ale comunităţii internaţionale ar fi îndepărtate nesperat de ușor.