Coreea de Sud reduce numărul de ore de lucru pe săptămână

98

Pentru a crește rata natalităţii și pentru a spori productivitatea ţării, Coreea de Sud reduce plafonul maxim legal al numărului de ore muncă săptămânale, de la 68 de ore la 52 de ore.

Adunarea Naţională a Coreei de Sud a adoptat în luna martie o lege care va da o „pauză” binemeritată angajaţilor. Guvernul sud-coreean crede că ar putea astfel chiar să sporească rata natalităţii ţării, care a scăzut substanţial în ultimele decenii. Noua lege va intră în vigoare în iulie 2018, iar la început se va aplica numai companiilor mari.

Dacă legea anterioară presupunea, pe lângă 40 de ore de muncă standard în zilele de lucru ale săptămânii, posibilitatea efectuării a încă 12 ore suplimentare în orele de lucru și alte 16 ore suplimentare în weekenduri, noua lege prevede maximum 40 de ore standard plus maximum 12 ore suplimentare.

În ciuda opoziţiei din partea mediului de afaceri, guvernul sud-coreean consideră că legea este necesară pentru a îmbunătăţi standardele de viaţă, pentru a crea mai multe locuri de muncă și a crește productivitatea.

Înainte de adoptarea legii, conform datelor adunate din cele 35 de ţări ale OCDE, pentru anul 2016, Coreea de Sud se număra printre ţările cu cea mai lungă săptămână de lucru, cu o medie de 2.069 de ore anuale per angajat. Doar Mexic, cu 2.225 ore pe an, și Costa Rica, cu 2.212 ore pe an, au depășit Coreea de Sud la numărul de ore muncite de o persoană pe an.

Studiile efectuate de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) arată că ţările cu venituri mici și mijlocii tind să lucreze mai mult timp decât omologii lor mai bogaţi. Conform celor mai recente cifre ale OIM, Asia este continentul unde oamenii lucrează cel mai mult timp. Majoritatea ţărilor asiatice au programe de lucru foarte încărcate. Mai mult de trei din zece astfel de ţări nu au un plafon maxim de ore de lucru pe săptămână, iar alte aproape trei din zece au praguri ridicate, și anume peste 60 ore săptămânal. Doar mai puţin de una din 20 de ţări asiatice respectă recomandările și standardele internaţionale de muncă recomandate de OIM, cu un plafon de maximum 48 de ore pentru săptămâna de lucru.

Efectele programelor prelungite de muncă sunt vizibile în Asia. De pildă, moartea cauzată de suprasolicitare, dar și sinuciderea ca urmare a epuizării și a timpului peste limită la locul de muncă sunt extrem de întâlnite în Japonia. Deși media anuală e de 1.713 ore per persoană, în Japonia nu există o limită legală maximă pentru numărul de ore lucrate săptămânal. Din această pricină, a fost posibil, în anul 2016, un număr record de 1.456 de sinucideri din cauza suprasolicitării la serviciu.

În Europa, toate ţările au stabilit un număr de ore de lucru săptămânal. Numai Belgia și Turcia au un program de lucru legal mai mare de 48 de ore. Există însă și situaţii extrem de favorabile pentru angajaţi, precum în Germania. Nemţii au dreptul să lucreze timp de până la doi ani, 28 de ore pe săptămână, pentru a putea petrece cât mai mult timp cu familiile lor. În Germania, de altfel, se înregistrează un o medie de 1.363 de ore anuale per persoană, cu 700 de ore mai puţin decât în Coreea de Sud, conform datelor OCDE.

Prin comparaţie, românii lucrează în medie 1.885 de ore anual per persoană, conform datelor Eurostat pentru anul 2012 .Conform datelor Eurostat pentru anul 2016, ţara noastră se află printre statele UE cu cele mai multe ore de lucru pe săptămână (cu o medie de 39,9 ore pe săptămână, în timp ce pe primul loc sunt grecii, cu 42,3 ore pe săptămână). Angajaţii din sectorul minier, dar și cei care lucrează în cariere (de piatră, marmură, nisip) muncesc cele mai multe ore pe săptămână, 42 de ore, iar cei din domeniul educaţiei muncesc cel mai puţin, 38,1 ore pe săptămână.