Nestle UK mărește salariile angajaţilor. De ce e asta rău pentru societate?

985

Divizia din Marea Britanie a gigantul Nestle, cea mai mare companie de alimente la nivel global, a devenit primul producător care a declarat că va crește salariul tuturor angajaţilor săi, astfel încât să corespundă „coșului zilnic”.

Până la sfârșitul anului 2017, Nestle UK va deveni prima companie din Marea Britanie al cărei salariu minim (acordat atât angajaţilor permanenţi, cât și celor contract de colaborare) va fi cel care asigură coșul zilnic. „Știm că acesta este un lucru corect”, au declarat reprezentanţii companiei, printr-un comunicat public.

„Living wage”, salariul care asigură „coșul zilnic”, este mai mare decât salariul minim brut pe economie și variază în funcţie de regiune. Dacă în Londra, acest „living wage” este de 8,80 lire sterline (circa 48 lei) pe oră, în restul Marii Britanii el este de 7,65 lire sterline (circa 42 lei).

Salariul minim în schimb este de 6,31 lire pentru adulţii de minim 21 de ani și de 5,03 lire sterline pentru cei între 18-21 de ani.

Directorul executiv al Nestle UK & Ireland, Fiona Kendrick, a declarat că firma pe care o conduce este „mândră” de decizia adoptată. „În calitate de angajator major în Marea Britanie, știm că este cea mai bună măsură. Pe de-o parte, angajaţii vor avea de câștigat și, pe de altă parte, comunităţile în care lucrează vor prospera”, a adăugat Kendrick.

Un angajament așteptat și aplaudat

Decizia a fost primită cu dechidere și de către reprezentanţi ai unor asociaţii de promovare a salariului care asigură „coșul zilnic”, dar și de sindicatele muncitorilor. „Sperăm ca șefii să îi încurajeze și pe alţi jucători din industrie să îmbunătăţească rapid condiţiile de muncă pentru angajaţi”, a declarat Rhys Moore, directorul Living Wage Foundation.

Dr. John Sentamu, arhiepiscopul Yorkului și unul dintre ambasadorii The Living Wage Commision, o altă asociaţie care a solicitat săptămâna trecută guvernului britanic să lucreze mai mult în privinţa salariului minim, a lăudat „angajamentul voluntar” al Companiei Nestle.

În cel mai recent raport al său, The Living Wage Commision, cita mai multe studii care au arătat că aplicarea politicii salariului minim care asigură coșul zilnic aduce „beneficii clare în privinţa productivităţii, a eficienţei angajaţilor, în privinţa absenteismului, a stabilităţii, motivaţiei și angajamentului, dar și a reputaţiei companiei”.

„Demersul Nestle arată că un producător de marcă poate oferi un salariu decent angajaţilor săi, inclusiv celor tineri”, a spus și Tim Roache, membru al sindicatului GMB, citat de Financial Times.

În timp ce mulţi formatori de opinie s-au bucurat de iniţiativă, concentrându-se pe beneficiile pe care le obţin angajaţii, alţii au atras atenţia asupra faptului că întreaga chestiune este mult mai complexă decât pare.

Pentru început a durat ceva până când factorii decizionali (privaţi și de stat) să metabolizeze conceptul. Salariul care asigură coșul zilnic a fost o iniţiativă a grupurilor comunitare est-londoneze lansată în anul 2001, adică acum 13 ani. Nestle a fost printre primele companii care l-au adoptat în sistemul de salarizare a angajaţilor permanenţi. Și prima care să anunţe că va acorda acest salariu tuturor angajaţilor, chiar și celor cu contract de colaborare.

Între timp, pe scena politică apărea un acord cel puţin interesant între guvernanţi și liderii din opoziţie, în privinţa măsurilor de acordare a salariului care asigură coșul zilnic. Se întâmplă rar ca ambele tabere să cadă de acord asupra unei cauze comune, însă în cazul „living wage” acordul este firesc, spune Georgina Crotty, analist la regionalul online HITC.

Prima și cea mai accesibilă motivaţie este aceea că salariile mai mari se traduc în impozite mai mari la stat. Guvernul ar culege roadele unei investiţii pe care ar face-o companiile, nu statul.

Apoi, prin această politică, marile companii își asumă sprijinirea cetăţenilor defavorizaţi ai ţării, ușurând sarcinile guvernului, care poate diminua nivelul subvenţiilor și al cheltuilelilor cu locuinţele sociale. Acesta nu este un lucru rău în sine, pentru că guvernul și-ar putea reorienta eforturile financiare în alte direcţii.

Efecte secundare

O consecinţă mai puţin intuitivă este aceea că, în timp ce companiile cu profituri uriașe, precum Nestle, pot duce cu ușurinţă sarcina, companiile mai mici nu vor putea. Și, în eventualitatea în care acordarea salariului care asigură coșul zilnic va deveni o tendinţă dominantă pe piaţa britanică, presiunea concurenţei va periclita firmele mici și mijlocii.

Apoi, „living wage” nu este un panaceu la problema sărăciei pentru că impune o uniformizare a traiului care nu ţine cont suficient de realitatea din teren. Diferenţierea costurilor de trai Londra-restul ţării e insuficient adecvată posibilităţilor.

În plus, foarte des, poziţiile cel mai slab remunerate sunt ocupate de studenţi, care trăiesc cu părinţii, prin urmare cheltuielile lor sunt mai mici decât cele ale unui muncitor a cărui supravieţuire depinde exclusiv de acest salariu.

Sistemul este în continuare perfectibil, ceea ce face ca folosirea politicii „living wage” drept avantaj electoral – așa cum notează unii analiști – are o doză puternică de nedreptate. Însă e posibil ca aplicarea unui tipar de salarizare decent să devină o tendinţă în Europa de Vest, în condiţiile în care joi, Budestagul german a aprobat, pentru prima dată în istorie, un salariu minim naţional. Din fericire pentru nemţi, acesta este mai mare decât salariul minim din Marea Britanie (cu circa 50 de pennies).

Alina Kartman
Cu peste 10 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.