Alina Kartman

Papa Leon al XIV-lea, născut Robert Francis Prevost, a fost ales ca al 267-lea Suveran Pontif. Născut în sudul orașului Chicago, în 1955, Leon al XIV-lea este primul papă nord-american. Relaţia sa cu politica Statelor Unite este însă una mai complexă decât se întrevede din simplele detalii biografice.

„Hristos a înviat! Aceste cuvinte cuprind întregul înţeles al existenţei noastre, căci nu am fost creaţi pentru moarte, ci pentru viaţă.” Acesta a fost mesajul pe care Papa Francisc l-a adresat credincioșilor adunaţi în Piaţa Sfântul Petru cu ocazia Paștelui, cu doar o zi înainte de a înceta din viaţă. A fost un mesaj de...

De la 98% creștini la majoritate nereligioasă, noul context religios din Germania s-a făcut remarcat la începutul lunii aprilie, când s-a anunţat pentru prima dată în istoria măsurătorilor că persoanele neafiliate religios (atei/agnostici) sunt mai numeroase decât credincioșii creștini.

„AI înlocuiește sarcinile efectuate de om mai repede decât crezi”, „Pierderea de joburi pe Wall Street ar putea depăși 200.000 ca urmare a substituirii lor cu AI”, „AI va înlocui angajaţii în 41% dintre companii în următorii cinci ani” și, mai recentul „Bill Gates prevede că doar 3 joburi nu vor fi afectate de AI...

Adolescence (Adolescenţă coruptă) nu este un film de vizionat împreună cu copilul tău adolescent, dar este un film care își poate determina spectatorul matur să își reevalueze relaţia cu propriii copii, dar și pe cea cu părinţii.

Reîngrășarea după slăbire este garantată la persoanele care slăbesc mai mult de 10% din greutatea corpului lor. Cel puţin așa susţine un dicton foarte popular printre antrenorii celor care doresc să scadă în greutate. Cum evaluează știinţa această axiomă?

Spre finalul trilogiei „Stăpânul inelelor” are loc o ultimă confruntare între Frodo și Smeagol. Smeagol încearcă să reintre în posesia „Nepreţuitului” și, fiindcă Frodo i se opune, Smeagol încearcă să îl sugrume. O scenă din această secvenţă îl arată pe Frodo șocat de faptul că Smeagol nu și-a ţinut promisiunea și, deși se afla la...

Să vorbești cu cel mic despre moarte poate fi un act de iubire. Nu îi poţi lua durerea cu o simplă discuţie, însă îi poţi oferi ceva în egală măsură important: adevărul îmbrăcat în blândeţe, siguranţa și liniștea pe care i le dă faptul că nu este singur în durerea lui și chiar speranţa care...

În doliu, acceptarea și răzvrătirea se întrepătrund, iar înţelesul răsare din lacrimi, credinţă și speranţa că moartea nu are ultimul cuvânt.

Cu versete precum „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15), Scriptura este considerată normativă, de către părinţii care folosesc bătaia ca metodă disciplinară, și contrariantă, de către cei care consideră că pedeapsa fizică prejudiciază atât dezvoltarea copilului, cât și relaţia dintre părinţi și copii.

Credinţa e ceva abstract, un amestec de gânduri și sentimente. Iar, pentru unii, pare să fie mai mult sentiment decât gând. Această abordare este din ce în ce mai reprezentativă pentru evanghelicii americani, spune istoricul Todd M. Brenneman, deși la consecinţele ei se gândesc prea puţini.

N-am înţeles niciodată de ce e considerat nepoliticos să vorbești despre moarte. Ba din contră, mi se pare că, nevorbind, nu facem altceva să ne expunem și mai tare loviturii ei atunci când se intersectează cu vieţile noastre. Când am dat peste blogul medicului american Craig Bowron, mi-am reîntărit convingerea că avem nevoie să vorbim.

Relaţia dintre teologie și calamităţile naturale a avut, în ultimul sfert de secol, propriul bilanţ al consecinţelor, unul care a fost cu atât mai sonor cu cât dezastrele au rămas un subiect fierbinte pe agenda intereselor publice.

Când fratele Donnei a murit, ea și soţul ei, Alun, au petrecut o oră la morgă, rugându-se împreună pentru învierea bărbatului care suferise un infarct.

Din când în când, mass media aduce în atenţie câte un studiu care urmărește să calibreze balanţa dintre inteligenţă și religiozitate și, de obicei, descoperirile duc la ironizarea religioșilor și la asocierea religiei cu nerozia. Ca și cum motive pentru ironizat ateii nu ar exista.

Lamentarea ne este atât de familiară încât nici nu îi mai distingem prezenţa în interacţiunile noastre. A devenit parte din noi înșine. Și, umblă vorba pe internet, același lucru s-a întâmplat și cu consecinţele ei. Văitatul, cu care se spune că ne-am îndeletnici o dată la fiecare minut al fiecărei conversaţii, ar avea puterea să...

Studiul contraintuitiv al psihologului american Barry Schwartz argumentează incomod de similar cu filosofia comunistă, oferind simultan o uimitoare apologie a creștinismului, dușmanul comunismului.

Omul secolului XXI este înconjurat de ficţiune cu privire la dragoste.

Când aveam 20 de ani, viaţa mea spirituală era ca un examen la care îmi picase subiectul pentru care nu mă pregătisem.

Îţi place acum, dar te va înnebuni mai târziu. E muzica aceea care te delectează în primele ocazii în care o asculţi, după care nu mai reușești să ţi-o scoţi din minte. Realizezi că te-a acaparat abia atunci când începi să o fredonezi, fără să conștientizezi în diverse contexte.

Sub motto-ul „fortificaţia cognitivă necesară împotriva propagandei, pseudoștiinţei și falsităţii în general", blogul BrainPickings face o sinteză a sfaturilor pentru dezvoltarea gândirii critice pe care filosoful umanist Carl Sagan le-a oferit în cartea sa „Lumea bântuită de demoni: Știinţa ca o lumânare în întuneric".