Simbolismul şi ipocrizia unei preşedinţii europene controversate

105

Miercuri, Grecia a reapărut pe scena agitată a politicii, nu printr-o ştire legată de recesiune, ci prin poziţia de proaspăt lider al Uniunii Europene. Preşedinţia de şase luni a Greciei a debutat cu un mesaj puternic, ce urmăreşte să pună Europa la o dietă drastică de austeritate. Dincolo de mesajul oficial, preşedinţia Greciei este un simbol. În realitate, Grecia face parte dintr-o tendinţă de rupere de sub tutela troicii (UE-BCE şi FMI) şi de întoarcere cu faţa spre alţi creditori, care să nu impună măsuri într-atât de drastice.

Mesajul premierului grec, Antonis Samaras, a pus punctul pe i în trei privinţe. Mai întâi, Grecia îşi propune „să îi apropie pe europeni de Uniunea Europeană prin rezolvarea problemelor vitale, precum cele economice şi sociale şi dedobândirea încrederii în moneda euro".

Apoi, Grecia îşi doreşte ca în acest an să redevină o ţară „ca toate celelalte", mai exact un an în care se vor încheia planurile de asistenţă financiară din partea UE şi FMI care au susţinut Atena din 2010. De altfel, grecii sunt în grafic pentru încheierea acordului de bailout cu UE şi FMI anul viitor şi nu vor mai avea nevoie de noi împrumuturi de la instituţiile financiare internaţionale, potrivit premierului Antonis Samaras, citat de CNBC.

Şi în al treilea rând, Grecia îşi propune, în calitate de preşedinte al UE, să impună un plan de austeritate prin care să economisească o parte din suma de 50 de milioane de euro prevăzută în acest scop. Astfel, reuniunile nu vor avea loc pe insule, ci la Atena. Un constructor de automobile va furniza gratuit maşini şi nu vor fi „nici cravate, nici eşarfe oferite delegaţiilor şi cu atât mai puţin agende şi pixuri", a avertizat ministrul grec al Afacerilor Europene, Dimitris Kourkoulas.

Fisura de imagine

Planurile par îndrăzneţe şi optimiste, dacă acasă lucrurile ar fi la fel de clare. Grecia este copleşită de efectele măsurilor dure de austeritate (sub forma creşterii de taxe, concedierilor, reducerilor de salarii, dar şi a reducerilor ajutoarelor de şomaj) impuse în schimbul celor două pachete de împrumuturi de la FMI şi zona euro din 2010, în valoare totală de 240 de miliarde de euro.

Ca urmare, zilele acestea 200 de producători agricoli şi 150 de fermieri, producători de mezeluri, brânzeturi şi iaurt din Grecia au boicotat relaţiile cu UE, refuzând să-şi exporte produsele în condiţiile impuse de Uniune. În schimb, au preferat să dăruiască fără niciun profit fructe şi legume populaţiei înfometate.

Situaţia este apogeul unei stări critice, care durează de patru ani. Anul trecut, aproape jumătate dintre greci au avut venituri sub pragul sărăciei, potrivit estimărilor unui grup de analiză al Universităţii de Economie şi Afaceri de la Atena, citat de cotidianul elen Kathimerini.

Iar Grecia trebuie să aleagă acum cui îi cere ajutorul. Deşi greul crizei a trecut, Atena va avea nevoie în următoarele luni de o finanţare de aproximativ 11 miliarde de euro, pentru care nu mai este dispusă să aplice noi măsuri de austeritate.

Scepticism şi reticenţă

La fel de sceptici şi de reticenţi la ajutorul deloc dezinteresat al celor trei organisme financiare occidentale (Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) sunt şi irlandezii, care au reuşit să devină recent primul stat din zona euro care a încheiat cu succes programul de bailout derulat cu UE şi FMI.

Iar fuga de FMI este o tendinţă clară şi în Ucraina, Egipt, Italia, Spania şi Ungaria. În decembrie 2013, Ucraina a ales să întoarcă spatele Uniunii Europene şi Băncii Mondiale şi să primească din partea Rusiei 15 miliarde de dolari. În schimbul menţinerii economiei la nivelul de supravieţuire, egiptenii – refuzaţi pentru un împrumut de urgenţă de către FMI – au primit un ajutor financiar în valoare de 12 miliarde de dolari din partea Arabiei Saudite, Kuweitului şi Emiratelor Arabe Unite.

Astfel se deschide şi pentru europeni oportunitatea împrumuturilor de la creditori de talie internaţională, diferiţi de instituţiile care, în mod tradiţional, cu asta se ocupă. Fondul şi Banca Mondială cer, în schimbul împrumuturilor acordate, măsuri de austeritate şi consolidare fiscal, dar noii creditori au altă agendă.

Ce vor noii creditori în schimbul banilor

Chiar dacă impunerea de măsuri de austeritate nu mai este o opţiune, noii creditori au o serie de condiţii. Spre exemplu, Rusia a acordat împrumutul Ucrainei şi a scăzut preţul gazului pe care îl furnizează cu intenţia de a înlesni drumul Ucrainei spre uniunea vamală euro-asiatică.

Arabii au acordat ajutor financiar în Orientul Mijlociu pentru a-şi mări influenţa în regiune, după ce occidentalii au eşuat în promisiunile de susţinere a ţărilor care fac paşi foarte timizi spre democraţie.

O mişcare similară au făcut şi chinezii, care au oferit finanţare sub diferite forme Greciei, Italiei, Spaniei şi Ungariei, într-o Uniune Europeană sărăcită de fonduri.

La o privire mai atentă, ţările emergente din zona Asia-Africa nu şi-au ascuns niciodată dorinţa de a crea un nou pol al puterii într-o lume nonamericană. Spre exemplu, liderii BRICS (organism de cooperare între Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) au explicat chiar în primăvara anului trecut că urmăresc transferul regional de putere în diferite domenii. Astfel, Africa şi Brazilia sunt interesate de dezvoltarea agriculturii şi a biotehnologiei, India doreşte dezvoltarea industriei farmaceutice, iar Rusia industria aerospaţială şi energia.

În acest sens, reprezentanţii BRICS subliniază şi că îşi doresc să atragă de partea lor ţări sărace sau în dezvoltare, care de regulă nu au loc şi, implicit, niciun cuvânt de spus în cadrul unor organizaţii de tipul G8 sau G20. Iar lista lungă de ţări care doresc să se alăture deja BRICS arată potenţialul planurilor făcute de asiatici.