Fetiţă afgană, trimisă de părinţi în misiune sinucigașă

19

O fetiţă afgană, de doar zece ani, s-a predat luni poliţiei din zona Balochan (Afganistan), după ce a fost forţată de fratele ei și un alt lider taliban să poarte o vestă cu explozibil pentru a arunca în aer un post de poliţie din districtul Khan Nasheen.

Spozhmai are 10 sau 11 ani, nu se știe exact, pentru că certificatele de naștere sunt rare in Afganistan. S-a predat poliţiei pentru că familia ei îi cere să moară pentru convingeri pe care nici măcar nu le înţelege. Săptămâna trecută, fratele ei, un lider local taliban, împreună cu un prieten al acestuia au forţat-o să îmbrace o vestă cu explozibile și au trimis-o să arunce în aer un post de poliţie. În drumul către districtul Khan Nasheen, unde se afla postul de poliţie, fetiţa trebuia să traverseze un râu. Priveliștea apei reci și probabil spaima pe care deja o simţea au făcut-o să dea înapoi.

„Când am văzut apa și cât de rece era, am strigat și am zis: «E rece și nu pot să traversez râul»", a povestit Spozhmai pentru BBC și jucându-se cu șlapii murdari din picioare a continuat: „M-au dus înapoi acasă și mi-au dat vesta jos. Tatăl meu m-a bătut și a trebuit să fug de acasă noaptea și mi-am petrecut restul nopţii într-un sat din apropiere, numit Balochan. Iar dimineaţa devreme m-am predat poliţiei din acea zonă."

Povestea acestei fetiţe a șocat întregul Afganistan, mai ales având în vedere că atentatele sinucigașe sunt rareori săvârșite de femei, cu atât mai puţin de copii. Din fericire, autorităţile o privesc pe Spozhmai ca pe un copil nevinovat și se vor purta cu ea ca atare. Rămâne însă întrebarea ridicată și de Fawzia Koof, un membru afgan al parlamentului: „Cum se poate ca fratele ei să fie atât de brutal cu propria soră?".

Parţial, răspunsul se află în istoria conceptului de Jihad. Jihadul, sau Războiul Sfânt, a fost pornit, în secolul al VII-lea, de cel care avea să devină profetul Mohamed. El și-a asumat ca misiune divină și militară responsabilitatea de a reînvia cultura stagnantă și degenerată a Arabiei. Armata lui a fost însufleţită de speranţa unui viitor mai bun, extravagant de bun, iar celor care mureau pentru Jihad li se promitea o viaţă de apoi plină de senzualitate. Tocmai aceste promisiuni îi făceau pe oameni să trăiască cu nepăsare faţă de prezent și să dărâme tot ce le stă în cale pentru a face loc viziunii lor. Cine sau ce poate sta înaintea unui asemenea fanatism? Se pare că, pentru unii, nu dragostea de fraţi.