Banii europeni care finanţează Statul Islamic

109

Ministrul de Interne al Germaniei, Thomas de Maiziere, a avertizat marţi că securitatea ţării este în pericol din cauza islamiștilor radicali, care ar putea duce la capăt atentate precum a fost episodul din Canada. Cu toate astea, Berlinul tocmai a autorizat noi livrări de armament către state arabe, care până nu demult susţineau făţiș Statul Islamic.

Întreaga tiradă a islamiștilor radicali se vrea o replică la „amestecul necontenit” al vesticilor, în mod special al Statelor Unite, în Orientul Mijlociu, unde și-ar urmări propriile interese. Nici criticii intervenţiilor militare în regiune nu se sfiesc să arate cu degetul către alimentarea masivă cu armament a statelor cu cele mai mari problemele la capitolul „drepturile omului”.

Președintele Siriei, Bashar al-Assad, declara recent că „Statele Unite abordează problema combaterii terorismului având obiective ascunse”. Acest discurs, tipic pentru cei aflaţi în postura teroriștilor, nu este luat în serios de observatori, însă președintele sirian adaugă un punct ce nu mai poate fi trecut cu vederea.

„Combaterea terorismului nu poate fi făcută de ţările care au contribuit la crearea grupurilor teroriste prin oferirea de susţinere logistică şi financiară, în scopul propagării terorismului în întreaga lume”, a declarat liderul de la Damasc, conform agenţiei oficiale SANA, citată de AFP.

Jocurile Germaniei

În Germania, fiecare licenţă pentru export de arme trebuie aprobată în mod oficial de către Consiliului Federal de Securitate, din care fac parte, printre alţii, și cancelarul Angela Merkel, ministrul economiei şi vicecancelarul Sigmar Gabriel, ministrul afacerilor externe Frank-Walter Steinmeier şi ministrul apărării Ursula von der Leyen.

Conform unui document al Comisiei pentru Afaceri Economice din Bundestag, preluat de cotidianul Sueddeutsche Zeitung, acest Consiliu tocmai a autorizat un nou export de blindate, diverse sisteme de armament etc. către ţări precum Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Algeria. Legea germană interzice exporturile de arme în afara Uniunii Europene, a partenerilor NATO și a unor excepţii de la caz la caz, însă 62% dintre ţările spre care a exportat guvernul german în 2013 sunt tocmai asemenea excepţii, în special Algeria, Qatar şi Arabia Saudită, citează Mediafax.

Se pare că aceasta este tradiţia industriei apărării în Germania. Conform Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), în ultimii ani ţara s-a clasat pe locul al treilea ca exportator de armament, după Statele Unite și Rusia. Statisticile SIPRI arată că în ultimii 10 ani exporturile Germaniei s-au dublat, ajungând la 11% din exporturile globale cu armament. Doar Rusia plănuiește ca până în 2020 să investească aproape 500 de miliarde de euro în tehnologie militară germană.

Comparativ cu aceste planuri, achiziţiile lui Muamar Gadhafi au fost modeste. În 2005, a cumpărat vehicule de teren germane pentru 300.000 de euro, în 2006 achiziţiile pentru echipament militar au ajuns la 2 milioane de euro, în 2007 au crescut la 24 de milioane, în 2008 au scăzut la 4 milioane, iar în 2009 au crescut iar la 53 de milioane. Gadhafi a cumpărat echipament și tehnologie militară despre care acum se știe că a fost folosită în lupta împotriva rebelilor.

Dincolo de Germania

Să nu ne închipuim că Germania este o excepţie europeană la acest capitol. Mai toate ţările care deplâng avansul Statului Islamic și care încep să vadă cum crește riscul radicalizării tinerilor sunt ţări care au alimentat situaţia prezentă. Nu doar Germania a contribuit la înarmarea Libiei, ci și Marea Britanie, cu exporturi de cel puţin 100 de milioane de euro, şi Franţa. Dar marele premiu merge la fostul premier al Italiei, Silvio Berlusconi, care i-a vândut lui Gadhafi mai multe arme decât oricare alt lider european.

Conform celui de-al 15-lea Raport Anual al Oficiului de Control asupra Exporturilor de Tehnologie și Echipament Militar, ţările Uniunii Europene au acordat licenţe pentru exporturi de arme în valoare de aproape 40 de miliarde de euro, doar în 2012.

Vânzările către Orientul Mijlociu au crescut cu 22% faţă de 2011. Arabia Saudită, care a fost cel mai mare client al UE, a obţinut licenţe pentru arme în valoare de 3,5 miliarde de dolari. Cel mai mare furnizor al Arabiei Saudite a fost Franţa, care a încasat 1,6 miliarde de euro. Tot 2012 a fost un an record pentru vânzarea de arme de mici dimensiuni în Orient, care au costat în jur de 265 de milioane de euro, dar și de echipamente de tragere și muniţie, fiecare adăugând câte 1,2 miliarde, respectiv 448 de milioane de euro la bugetele statelor europene.

Per total, 2012 a fost un an în care au fost acordate 4.705 licenţe pentru Orientul Mijlociu și doar 100 au fost refuzate. Aceste cifre nu includ toate tipurile de licenţe acordate, ci numai cele a căror valoare totală este cunoscută, motiv pentru care numărul făcut public trebuie văzut ca un minimum, notează raportul.

SUA, furnizor de nădejde

Anul trecut, Washingtonul a încheiat cea mai bănoasă afacere cu arme din istorie: Arabia Saudită vrea să cumpere avioane militare în valoare de 60 de miliarde de dolari în următorii 5-10 ani și, pentru încă 30 de miliarde, planifică să modernizeze și flota militară. Emiratele Arabe Unite au cheltuieli similare la acest capitol. Ambelor state le este frică de mai puternicul lor vecin, Iranul, iar Washingtonul are tot interesul să le înarmeze împotriva lui.

Deși șeicii preferă să cumpere și din Franţa, Marea Britanie și chiar din China, doar în 2010 EAU au plasat comenzi în SUA a câte 40 de miliarde de dolari și ar dori în continuare să-şi consolideze securitatea şi cu ajutorul sistemului de apărare aerian american, iar SUA ar fi mai mult decât fericite să instaleze astfel de sisteme în toată regiunea.

Ca principal furnizor pentru Egipt, SUA a autorizat vânzarea de arme mici, muniţie și agenţi chimic pentru controlul protestelor, în ciuda a ceea ce se întâmpla deja în ţară. Yemenul a primit vehicule armate, agenţi chimici și arme mici. Dar și forţele de securitate din Columbia primesc ajutor militar, arme și instrucţie, în ciuda violării persistente a drepturilor omului.

Clienţi și dușmani

Statul Islamic, după ce a cucerit deja un teritoriu vast din Irak, împreună cu băncile, armamentul și petrolul de rigoare, nu mai are mare nevoie de ajutor financiar, însă traseul până la acest punct a fost susţinut substanţial de către Vest, prin ajutorul tacit și câteodată destul de activ primit din partea guvernelor din Kuwait și Qatar.

Grupul KSU (Kuwait Scholars’ Union) a derulat adevărate campanii de strângere de fonduri pentru Statul Islamic, adunând câteva milioane de dolari, cu care a fost achiziţionat armament. Mai mult, în ianuarie Kuwaitul numise ca ministru al justiţiei pe Nayef al-Ajmi, un bărbat care apăruse chiar pe posterele campaniei de finanţare.

Guvernul din Qatar a negat acuzaţia statului german, cum că ar finanţa SI în mod direct, însă mass-media indică faptul că guvernul sprijină grupările extremiste care operează în Siria și că anumite instituţii și persoane publice sprijină persoane afiliate SI, inclusiv pe Harith al-Dari, trecut de Vest pe lista teroriștilor.

Qatarul și Kuwaitul, care sunt state cu majorităţi sunnite, cel mult au ajutat și cel puţin nu au împiedicat ascensiunea Statului Islamic, pentru că s-au bucurat ca cineva să încline în favoarea lor balanţa din regiune, unde în continuare Iranul este jucătorul principal, iar regimul lui Assad, pe care Iranul îl susţine, încă se află la putere. Alarmate însă atât de progresul „sălbatic” al SI, cât și de faptul că și-ar putea strica relaţiile comerciale cu Vestul, cele două state s-au aliat luptei împotriva SI, scrie The Telegraph. Kuwaitul l-a demis pe ministrul justiţiei și a retras cetăţenia mai multor persoane care finanţează terorismul.

Observatorii apreciază însă că este prea târziu. Înarmaţi cu ceea ce au luat de la armata irakiană, luptătorii Statului Islamic nu mai au nevoie ca „patronii” din Golf să îi cumpere rundele de muniţie. Pe măsură ce clienţii de ieri au devenit dușmanii de azi, iar exportatorii vestici au preferat să încline balanţa în favoarea profitului, nu a omeniei, dreptul de a se plânge de situaţia actuală a fost anulat. În locul demonizării islamului și a insuflării unei panici generalizate în privinţa potenţialelor acte teroriste, mai degrabă statele europene ar admite partea de vină care le aparţine și, cu această atitudine, ar căuta o ieșire din situaţia la a cărei apariţie au participat activ.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.