Papa Francisc: Evoluţia și creaţia nu sunt incompatibile

1042

Papa Francisc a participat la o dezbatere asupra controverselor legate de originea vieţii umane, afirmând că teoria Big Bang nu este în contradicţie cu intervenţia unui Creator divin, ba chiar o face necesară.

Papa a susţinut o cuvântare în cadrul Academiei Pontificale de Știinţe, întrunite la Vatican pentru a discuta despre „dezvoltarea conceptelor naturii”, anunţă RNS.

Declaraţiile făcute în acest context de suveranul pontif readuc în atenţie deja tradiţionalele controverse dintre știinţă și religie pe tema originii vieţii și, implicit, a omului. Abordarea lui Francisc se încadrează în tiparele obișnuite ale Bisericii Catolice privind acest subiect. „Când citim despre creaţie în Geneza, există riscul de a ne imagina că Dumnezeu a fost un magician, cu o baghetă magică în stare să facă totul. Dar nu a fost așa”, a spus Francisc. În opinia liderului catolic, Dumnezeu i-ar fi lăsat fiinţei umane câmp deschis pentru ceea ce Francisc consideră a fi evoluţie: „El a creat fiinţe umane capabile să se dezvolte în conformitate cu legile naturale pe care le-a dat fiecăruia, astfel încât acestea să ajungă la perfecţiune.”

Actualul papă consideră că începutul lumii nu a fost rezultatul unei acţiuni haotice, ci al principiului iubirii, ceea ce ar fi o demonstraţie sigură a existenţei unei forţe divine. De aceea papa este convins că este posibil ca credinţele în creaţie și evoluţie, deși concurente, să poată coexista.

„Dumnezeu nu este o fiinţă divină sau un magician, ci Creatorul care a adus totul la viaţă”, a spus papa, ilustrând prin această afirmaţie faptul că lui Dumnezeu nu I se poate nega rolul de forţă creatoare. Ceea ce s-a întâmplat însă după creaţie este o poveste care ţine de un alt registru al existenţei umane. „Evoluţia naturii nu este incompatibilă cu noţiunea de creaţie, pentru că evoluţia presupune crearea unor fiinţe care evoluează”, a plusat papa, ridicând miza concepţiei despre evoluţia omului.

Catolicismul, în căutarea unei armonii cu știinţa

Afirmaţiile suveranului pontif doresc să sugereze faptul că învăţătura catolică tradiţională nu este în contradicţie cu evoluţia.Iar papa Francisc nu este chiar un inovator aici. Cel care a făcut pași fermi în această direcţie a fost papa Pius al XII-lea. În 1950, acesta a proclamat inexistenţa opoziţiei dintre evoluţie și doctrina catolică. În enciclica sa, Pius confirma că nu există niciun conflict intrinsec între creştinism şi teoria evoluţiei. Condiţia impusă era o recunoaștere a faptului că sufletul vine de la Dumnezeu. Practic, în viziunea pontifului, miza controversei nu implică fiinţa umană sub aspectul ei fizic, ci doar elementul imaterial al omului.

Pe drumul deschis de Pius a înaintat apoi Ioan Paul al II-lea. În 1996, acesta a aprobat declaraţia lui Pius prin intermediul unui mesaj susţinut în faţa Academiei Pontificale de Ştiinţe. Atunci a declarat că „noile cunoştinţe ştiinţifice ne-au condus la concluzia că teoria evoluţiei nu este doar o simplă teorie”.

O nuanţare a disputei a fost introdusă mai târziu de Benedict al XVI-a, care părea să susţină teoria planului inteligent și ideea că lumea este prea complexă pentru a fi evoluat în conformitate cu teoria selecţiei naturale. Cardinalul Christoph Schoenborn, de la Viena, un apropiat al fostului papă, a scris în The New York Times că „evoluţia în sensul unei origini comune ar putea fi adevărată, dar evoluţia în sensul neodarwinian – adică de proces nedirijat, neplanificat – nu este”.

Reacţii la afirmaţiile papei Francisc

După papa Benedict, a venit acum și rândul actualului lider catolic să își expună concepţia cu privire la relaţia dintre știinţă și religie pe tema originii vieţii. Primele reacţii sosite din mediul academic îi sunt favorabile papei Francisc. Probabil în zilele următoare își vor expune opiniile și adversarii. Până atunci, Giovanni Bignami, profesor și președinte al Institutului Naţional de Astrofizică din Italia, a salutat comentariile făcute de papa Francisc, spunând că acesta „a îngropat pseudoteoriile creaţioniștilor”.

„Declaraţia papei este semnificativă”, a declarat Bignami. „Noi suntem un rezultat direct al Big Bangului care a creat universul. Evoluţia a venit din creaţie”, sună convingerea fermă a acestuia, alimentată acum și de poziţia exprimată de suveranul pontif.

Și Giulio Giorello, profesor de filosofia știinţei la Universitatea din Milano, a comentat favorabil intervenţia papei, susţinând că impresia generală este că papa Francisc a încercat să reducă starea de tensiune dintre știinţă și teologie.

Ce fel de evoluţionism susţine catolicismul?

În genere, ideea de evoluţionism exclude existenţa divină. Modelele știinţifice evoluţioniste percep lumea ca fiind lipsită de vreun plan originar sau de vreo voinţă divină. Nu aceasta este și percepţia Bisericii Catolice, care întrevede posibilitatea unei armonizări a celor două mari teorii despre originea vieţii.

Mesajele pe care diferiţi papi sau savanţi catolici le-au formulat în ultimul timp reliefează acceptarea ideii de evoluţie doar ca pe o parte a planului divin. Această poziţie poate fi definită ca un model de evoluţionism teist, cunoscut şi sub numele de creaţionism evoluţionist. Este teoria în baza căreia biserica poate să susţină că procesul evoluţiei a fost planificat şi călăuzit de Dumnezeu.

Pe cât de atractivă este teoria, pe atât de ample sunt problemele

Ideea unui plan inteligent care s-a aflat în spatele unei creaţii ce a fost lăsată ulterior să evolueze este atractivă fiindcă reușește să creeze o punte de legătură între conceptele știinţifice și modelul creaţiei, așa cum este el menţionat în prima carte a Bibliei. Din această perspectivă, teoria Big-Bangului ar putea fi funcţională și pentru lumea teologică, fiindcă nu exclude prezenţa divină, ci chiar o presupune. Există însă o problemă legată de validarea acestei teorii.

Noile date știinţifice aduse de descoperirea bosonului Higgs (renumita „particulă a lui Dumnezeu”) au arătat că universul ar fi trebuit să intre în colaps imediat după Big Bang. Cu alte cuvinte, universul rezultat dintr-un model explicativ al exploziei cosmice nu avea nicio șansă de existenţă.

Şi dacă știinţa încă nu are păreri unitare despre geneză și evoluţie, cu atât mai puţin i se poate pretinde aceasta teologiei. Opiniile suveranilor pontifi sunt încercări de explicare a tainelor universului care nu atrag unanimitate de opinii în lumea cititorilor Bibliei.

De altfel, lipsa unanimităţii este și una dintre problemele care derivă din încercările de formulare a unor răspunsuri care mizează pe alt gen de axiome decât cele afirmate de Biblie. De aceea „catolicii trebuie să analizeze profund consecinţele unei asemenea perspective”, este de părere Ken Ham, un susţinător al creaţionismului de pe poziţia omului de știinţă. Criticii tentativelor de armonizare a creaţionismului cu evoluţionismul consideră că o abordare care să nege crearea literală, în şase zile, și care mizează pe o evoluţie ulterioară subminează autoritatea Bibliei. De fapt, aceasta este și problema fundamentală, fiindcă disputa nu este atât de mult pe textul Bibliei, cât în jurul autorităţii pe care acesta este construit. Restul poate fi doar interpretare și expuneri de opinii mai mult sau mai puţin avizate.

Foto: YouTube