Papa Francisc: Trăim al Treilea Război Mondial

3444

În contextul tuturor conflictelor, masacrelor, crimelor și distrugerilor care au loc astăzi la nivel global, papa Francisc a declarat, în cadrul unei vizite la cel mai mare cimitir miliar din Italia, că un al Treilea Război Mondial „fracţionat” se poate să fi început deja. Declaraţia a fost făcută la comemorarea centenarului Primului Război Mondial.

„Chiar și astăzi, după eșecul unui alt război mondial (al Doilea Război Mondial, n.r.), la o adică putem vorbi despre un al treilea război, unul luptat pe bucăţi, cu crime, masacre și distrugeri”, a spus papa, condamnând războiul în numele lui Dumnezeu, notează BBC.

În timpul slujbei organizate la cimitirul Redipuglia, unde sunt înmormântaţi 100.000 de soldaţi italieni, căzuţi în timpul Primului Război Mondial, papa a primit înrămat documentul care atestă că bunicul său s-a înrolat în armata italiană, înainte de a emigra în Argentina. Bunicul său a luptat în perioada 1917-1918 și a supravieţuit războiului.

„Războiul este o nebunie”, a mai spus papa, dar tot el a spus despre comunitatea internaţională că are o justificare să folosească forţa pentru a opri „agresiunea nejustificată” a militanţilor Statului Islamic, care au omorât mii de oameni în Irak și Siria, inclusiv mulţi creștini.

Iluzia unui război

„În fiecare zi devine din ce în ce mai clar că umanitatea trebuie să aleagă între securitatea unei societăţi pașnice, lucru ce poate fi obţinut doar prin acţiuni inteligente, și insecuritatea militarismului, care este o parte inerentă a societăţii de azi”,

declara un reprezentant al Partidul Socialist al Marii Britanii, în aprilie 1982.

Dacă nu am fi știut sursa declaraţiei, am fi putut presupune, fără să ne hazardăm prea mult, că este actuală. În fond, aceeași retorică se folosește și astăzi. Se pare că guvernul britanic se pregătește de mult pentru un război. În perioada 1981-1982, bugetul militar al Marii Britanii a fost de aproape 13 miliarde de lire sterline și a ajuns în 2013 la 56 de miliarde. Statele Unite, care au ţinut locul întâi la cheltuielile armate, se grăbeau să ajungă atunci la 400 de miliarde, iar în 2013 au sărit de 640 de miliarde.

Ar fi o risipă extrem de mare dacă toţi acești bani ar fi fost cheltuiţi pentru stocuri de armament ce nu vor fi folosite niciodată și care „mănâncă” bani doar pentru întreţinere, în timp ce se degradează în depozite. Cu toate acestea, să ne aducem aminte că așteptările din 1982, care se oglindesc în cele de astăzi, nu au fost împlinite.

Dacă ar fi, de ce ar fi

Astăzi presupunem că globalizarea ne va feri de război, ţările depinzând mult prea mult unele de altele pentru a permite izbucnirea unui război care să nu fie local. La fel gândea și Norman Angell în 1910.

El a scris cartea Marea Iluzie tocmai pentru a demonstra că un război ar fi o nebunie, date fiind relaţiile comerciale strânse dintre marile puteri. Cartea a fost un bestseller, iar autorul a primul Premiul Nobel pentru Pace 22 de ani mai târziu, dar războiul tot a izbucnit.

Impresiile ne pot înșela, chiar dacă avem dreptate sau nu. Avem impresia că un conflict local nu poate duce la ceva mai grav, însă în 1914 Rusia, Franţa și Marea Britanie s-au implicat de partea Serbiei, în timp ce Germania susţinea Austria. Anexarea Bosniei și Herţegovinei de către Imperiul Austro-Ungar a fost comparată în multe rânduri cu anexarea Crimeei de către Rusia.

Conflictele locale se pot transforma în conflicte regionale și atunci când guvernele au impresia că pot lansa campanii militare limitate ca timp și spaţiu, al căror succes să fie garantat, iar rezultatele sunt altele.

Astăzi există mai multe puncte nevralgice. Rusia și Europa se ceartă din cauza situaţiei din Ucraina. China și Japonia se întrec în declaraţii acide din cauza insulelor din Marea Chinei, iar o alianţă de 10 ţări condusă de Statele Unite a pornit un război de uzură împotriva Statului Islamic, grupare jihadistă pornită să cucerească Orientul Mijlociu, pentru formarea unui califat.

„De la al Doilea Răboi Mondial pericolul izbucnirii altui război nu a fost niciodată mai mare”, spunea prof. dr. Eberhard Hamer în 2010. El a adus în discuţie și aspectul economic, notând că, în istorie, politicienii care au atins o limită din acest punct de vedere au optat pentru război ca ultimă soluţie pentru a ieși dintr-o criză economică. Este cazul și Statelor Unite, în ambele conflagraţii mondiale, iar după părerea lui Hamer, ar putea fi o soluţie adoptată din nou de SUA, care ar putea să intre oricând în faliment, din cauza datoriei externe.

Pe bucăţi

Dr. Giles Fraser, preot în Biserica Anglicană și jurnalist pentru The Guardian, spune că, deși pe durata vieţii sale a fost mereu implicată în câte un conflict, Marea Britanie nu a mai declarat război unei alte ţări din 1942. Iar Statele Unite, spre exemplu, nu a declarat război nici măcar Vietnamului. Prin urmare, avem impresia că războiul aparţine trecutului, iar unul mondial este de-a dreptul o chestie învechită.

Pe bună dreptate, ar fi greu de imaginat un război mondial în prezent care să arate ca cele din trecut. Pe lângă cele 22.000 de arme nucleare, astăzi avem drone, sisteme de ţintire extrem de exacte, sateliţi militari, sisteme de apărare foarte eficiente și multe alte „auxiliare” care pot duce la extincţii în masă și care fac aproape imposibilă prezicerea unui câștigător. Și să nu uităm că după cel de-al Doilea Război Mondial, „alegerea Americii de a lansa cele două bombe nucleare în Japonia a rămas cea mai problematică decizie luată în istorie, atât din punct de vedere moral, cât și politic și militar”, scrie Hamer. Cu greu ne-am imagina că s-ar putea reedita istoria astăzi.

Dar aceasta nu înseamnă că prin suma conflictelor locale și a războaielor civile și regionale nu putem ajunge la realitatea unui al Treilea Război Mondial, unul pe bucăţi, după cum a spus și papa Francisc. Generaţiile viitoare vor avea ocazia să vadă cum vor numi istoricii această perioadă.

Până una alta, realitatea este că „plăcile tectonice politice” din tot Orientul Mijlociu și chiar până în Africa se reașază, iar „implicarea Vestului nu va face nimic mai mult decât să genereze o satisfacţie pe termen scurt că ne-am implicat”, crede Fraser. După părerea lui, ar trebui să recunoaștem că nu suntem cu nimic mai mult decât martori la un război mult mai mare decât ne-am imaginat și mult mai complicat decât implică retorica despre terorism.