Veganismul, la modă printre soldaţii israelieni

135

Veganismul este perceput ca un stil de viaţă mai sănătos și mai empatic faţă de natura înconjurătoare, două subiecte care au captat interesul și imaginaţia publicului în ultimii ani, pe măsură ce creșterea animalelor pentru consum a urcat pe primele locuri ale industriilor cu cel mai mare impact negativ asupra mediului.

Creșterea numărului de oameni și creșterea apetitului pentru carne a acestor oameni reprezintă cele mai mari ameninţări pentru mediu. Dacă numărul de persoane crește cu 1,2% pe an, numărul de animale crescute pentru a hrăni populaţia globală crește cu 2,4% pe an. Industria globală de animale de fermă epuizează resursele limitate de apă dulce, distruge pădurile și pășunile și cauzează eroziunea solului, în timp ce poluarea provocată de fertilizatori și fecale animale creează suprafeţe moarte în zonele de coastă și sufocă recifele de corali. Un raport al ONU notează că, în ţările în curs de dezvoltare, este nevoie de 550 de litri de apă pentru a produce suficientă făină pentru o pâine, dar pentru a produce 100 de grame de carne de vită este nevoie de 7.000 de litri.

În același timp, creșterea animalelor de consum folosește trei pătrimi din terenul arabil la nivel mondial. ceea ce înseamnă că, dacă am consuma soia în loc de carne, defrișările necesare pentru asigurarea aceleiași cantităţi de proteine ar scădea cu cel puţin 75%. Studiile arată că resursele nu au cum să facă faţă unei planete de 10 miliarde de oameni, dar s-ar putea să nu facă faţă nici unei planete cu jumătate din numărul acestora, dar cu un apetit rapace. Prin urmare, limitarea consumului de carne, prin educaţie cu privire la efectele acestui consum asupra mediului și animalelor, ar fi direcţia de abordat, cu un impact imediat și semnificativ.

Este ceea ce a făcut și Gary Yourofsky, un cunoscut activist pentru drepturile animalelor din America, atunci când a fost într-o vizită în Israel în 2012. The Atlantic scrie că un anume videoclip al acestuia de pe Youtube, cu subtitrare în ebraică, ar fi strâns un milion de vizualizări, într-o ţară care are numai opt milioane de oameni, iar o schimbare destul de bruscă s-a observat la scurt timp chiar și în meniurile restaurantelor. Chiar și premierul Benjamin Netanyahu a stabilit ca o zi pe săptămână toate persoanele din stafful reședinţei sale din Ierusalim, împreună cu familia sa, să mănânce vegetarian.

Și, pentru că în Israel serviciul militar este obligatoriu, creșterea numărului de cetăţeni care au devenit vegani s-a tradus și într-o nouă generaţie de soldaţi vegani. Astfel că, începând din februarie 2016, după mai multe proteste ale soldaţilor vegani, armata israeliană a realizat un meniu special pentru vegani, de la mic dejun până la cină, și nu s-a oprit doar aici. Pentru că veganismul este de fapt un întreg stil de viaţă, în care o persoană include grija faţă de animale în toate aspectele vieţii unde acestea sunt prezente, armata israeliană le oferă soldaţilor și bocanci din piele ecologică sau berete care nu conţin lână.

Desigur, odată cu aceste eforturi, armata israeliană intră într-o dezbatere mai profundă – pregătește soldaţi gata să ucidă oameni, pe o dietă care spune „nu” uciderii de animale. Aceasta nu este doar o problemă instituţională, ci una personală, a soldaţilor care vor să își slujească onorabil ţara, indiferent ce înseamnă asta, dar doar dacă ţara le respectă decizia de a nu agresa animale. Asta ar însemna că viaţa dușmanilor, deși sunt oameni, are o valoare mai mică chiar decât viaţa animalelor pentru consum. Ceea ce face ca etica generalizată a „respectului pentru viaţă”, care i-a determinat să devină vegani, să se clatine pe picioare.

În tot discursul de promovare a veganismului există această verigă lipsă între atitudinea pe care o avem faţă de animale și atitudinea pe care o avem în general, în viaţă, și mai ales faţă de oameni. Promovarea unei diete pe bază de plante, a unui stil de viaţă sănătos, începe și se termină cu felul în care te prezinţi oamenilor și cum îi tratezi. În acest cerc închis nu sunt decât oameni și relaţiile pe care aceștia și le formează. Dacă aceste relaţii nu reflectă o etică care are mai întâi grijă de om, și apoi de animale, veganismul nu va fi nimic mai mult decât o modă culinară generatoare de bani, așa cum este și impresia actuală că veganismul este împins pe gâtul publicului de către niște oameni fiţoși, aroganţi, nesuferiţi, neinteresaţi de părerea altora, de fapt neinteresaţi de oameni, ci doar de cauză.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.