Triburile Bajau și-au dezvoltat abilităţi de scufundare nemaiîntâlnite

234

Potrivit unui studiu publicat în jurnalul de specialitate Cell Press, capacitatea extraordinară de a rezista sub apă a triburilor Bajau, care se îndeletnicesc cu pescuitul subacvatic, se datorează unei spline neobişnuit de mari, o modificare a organismului produsă în generaţii.

Bajau, un popor din arhipelagul Malay, își petrece aproape toată viaţa pe mare. Ei trăiesc fie pe bărci, fie în colibe, ori migrează în grupuri din loc în loc, fiind printre ultimele comunităţi de vânători-pescari din lume. Aceștia au o dietă aproape exclusiv bazată pe consumul de pește și fructe de mare, iar pentru a-și procura hrana petrec peste 60% din zi pe mare.

Abilităţile lor de scufundare sunt uimitoare, putând să se scufunde și la adâncimi de peste 70 de metri și să reziste sub apă până la cinci minute, ajutându-se doar de câteva greutăţi pentru a reduce flotabilitatea și de o pereche de ochelari de protecţie din lemn cu lentile de sticlă rezistentă la distorsiunile cauzate de presiune.

„Oamenii sunt o specie deosebit de flexibilă”, a declarat dr. Melissa Ilardo, autorul principal al cercetării.

Întrucât oamenii acestor triburi dăinuie de mult timp, conform dovezilor istorice cel puţin 1.000 de ani, mulţi cercetători au speculat că aceștia au trăsături genetice care îi fac mai ușor adaptabili acestui stilul de viaţă remarcabil. Cercetătorii dr. Melissa Ilardo și dr. Rasmus Nielsen de la Universitatea din California, Berkeley, au explicat în lucrarea lor de cercetare cum este posibil acest lucru.

Scufundarea și necesitatea de a ne ţine respiraţia implică o scădere a frecvenţei cardiace pentru conservarea oxigenului, redirecţionarea sângelui din ţesuturile de suprafaţă către organele care au nevoie cel mai mult de oxigen, cum ar fi creierul, inima și plămânii, dar și contracţia splinei, un organ care acţionează ca o măsură de urgenţă. Aceasta se contractă și eliberează globule roșii oxigenate, redistribuind oxigenul în sânge. Prin urmare, o splină mai mare înseamnă eliberarea unei cantităţi mai mari de oxigen în sânge, ceea ce permite o scufundare prelungită. Și unele animale, precum focile, au spline mari care le permit să rămână scufundate pentru perioade lungi de timp. Cercetătorii au investigat în ce măsură aceste procese se adeveresc în privinţa oamenilor din triburile Bajau.

Pentru a face acest lucru, cercetătorii au călătorit în Indonezia și au prelevat probe ADN de la cincizeci şi nouă de membri Bajau, măsurând cu ultrasunete și activitatea splinei. Pentru comparaţie, același proces a fost derulat și pe treizeci şi patru de membri ai tribului Saluan, un grup vecin apropiat. Scanările splinei au arătat că oamenii Bajau au splina cu 50% mai mare decât cea a locuitorilor Saluanului, chiar și la membrii tribului Bajau care nu erau scafandri. Ceea ce sugerează că are legătură mai degrabă cu moștenirea genetică decât cu activitatea efectivă de scufundări, spun cercetătorii.

Analiza ADN a relevat rezultate similare. Un rezultat interesant a fost descoperirea unei mutaţii în partea genomului care reglează activitatea unei gene implicată în controlul fluxului sanguin, astfel încât sângele să poată fi trimis preferenţial organelor vitale care suferă de lipsă de oxigen. Altă descoperire a fost o mutaţie într-o genă responsabilă de producerea anhidrazei carbonice, o enzimă care încetinește acumularea de dioxid de carbon în sânge, un fenomen asociat scufundărilor extreme. Au fost vizibile și modificări ale genelor asociate contracţiilor musculare din jurul splinei și celor care răspund la niveluri scăzute de oxigen. Cercetătorii au conchis că nevoia de bază de a se hrăni a condus la adaptarea acestui trib la condiţiile de mediu.

„Şansele de a găsi dovezi ale unei selecţii naturale specifice unei populaţii erau foarte scăzute. (…) Această descoperire deschide multe posibilităţi noi”, a concluzionat Ilardo. Rezultatele obţinute pot fi folosite pentru a înţelege mai bine modul în care organismul uman reacţionează la o lipsă de oxigen, un factor important într-o multitudine de contexte medicale, cum ar fi în anumite boli ale tractului respirator sau în timpul operaţiilor chirurgicale, au mai subliniat cercetătorii.