6 mega-tendinţe și provocări în creștinismul contemporan

506

Barna Group a dat publicităţii rezultatele unui studiu cu privire la mega-tendinţele din lumea creștină. Studiul desfășurat în SUA pe parcursul anului 2010 a dezvăluit 6 mega-tendinţe care reprezintă tot atâtea provocări sau oportunităţi pentru creștinismul contemporan.

1. Biserica Creștină devine tot mai puţin educată teologic

Marile adevăruri creștine, cunoscute, asumate, promovate de generaţiile anterioare, sunt acum adevărate taine pentru mulţi americani, în special tineri. Sărbătoarea Paștelui e recunoscută ca o sărbătoare religioasă, însă doar o minoritate o asociază cu învierea lui Iisus Christos. A crescut numărul celor care cred că Duhul Sfânt este un simbol și nu o persoană și a scăzut numărul celor care consideră credinţa un element pivotal al vieţii. Riscul este ca în următoarea decadă lumea religioasă să fie un mozaic al diversităţii și lipsei de coeziune. Cunoașterea Scripturii a devenit imperativă pentru creștinul contemporan.

2. Creștinii se izolează de lumea în care trăiesc

În ciuda dezvoltării tehnologice, creștinii sunt din ce în ce mai izolaţi faţă de necreștini. Ei devin tot mai concentraţi pe problemele interne, și tot mai puţin orientaţi spre misiunea externă. Mai puţin de o treime plănuiesc să invite pe cineva la biserică de Paște sau de Crăciun. Tinerii nu mai sunt la fel de dispuși ca în trecut să discute cu prietenii lor despre religie. Copiii născuţi în familii creștine sunt mai puţin atrași de biserică pentru că în căminele lor nu se prea vorbește despre credinţă. Riscul este ca, în contextul în care ateismul și pluralismul câștigă teren, o discuţie despre credinţa creștină să fie o raritate. Biserica e provocată să-și deprindă membrii să discute relevant despre credinţa lor.

3. Oamenii sunt mai puţin interesaţi de principii spirituale și mai mult de soluţii pragmatice

Pentru tineri priorităţile sunt educaţia, cariera, prieteniile, călătoriile. Și credinţa are locul ei, dar undeva în rândul din spate și nu pare a fi nici obstacol, nici ajutor în împlinirea vieţii. Lumea vitezei lasă tot mai puţin timp pentru reflecţii. Meditaţia se îndreaptă mai mult către presiunile economice sau relaţionale, nu spre viaţa spirituală. Nu mai este timp pentru meditaţie, tăcere, singurătate, simplitate Riscul este acela al compartimentării vieţii, în care spiritualitatea și credinţa devin superficiale și nu prea au de-a face cu organizarea și succesul vieţii. Provocarea pentru biserică este să demonstreze potenţialul credinţei în trăirea unei vieţi împlinite.

4. Interesul pentru acţiuni sociale a crescut în biserici

Implicarea membrilor bisericii în acţiuni sociale a cunoscut o explozie. Accentul contemporan pe dreptate și filantropie a atins coarda sensibilă a multor creștini. Riscul este acela al unei biserici implicată social pe baza unui sentiment civic, a unei responsabilităţi cetăţenești, fără principiul misiunii creștine și fără o ilustrare a principiilor Evangheliei. Biserica are oportunitatea de a câștiga încrederea oamenilor printr-o slujire cu adevărat dezinteresată, în care membrii ei să se implice cu bucurie și pasiune autentice. În plus, Biserica e provocată să ofere nu pe lângă suportul material, sprijinul moral și spiritual oriunde este nevoie.

5. Ideea de toleranţă cucerește biserica

Lipsa cunoașterii informaţiei biblice și a încrederii în deţinerea unor adevăruri a făcut ca membrii bisericii să se teamă să ia poziţii ferme în confruntarea cu anumite dileme. De teama de a nu fi catalogat ca intolerant, legalist sau judecător, creștinul a devenit tolerant în faţa unui val de comportamente și filosofii dubioase. Practic, creștinul se teme să fie dogmatic, iar noua „dragoste creștină" înseamnă evitarea conflictului și a confruntării. Riscul este acela de a accepta ideea de relativism în toate, fără valori morale absolute conform Scripturii. Creștinul trebuie să găsească echilibrul între cunoașterea și rostirea autentică, nedisimulată a adevărului și punerea acestuia în practică prin dragoste faţă de cel de lângă el.

6. Influenţa bisericii în cultura masei și a individului este insesizabilă

Deși creștinismul a avut un cuvânt și o influenţă puternică în trecut, în construcţia societăţii actuale din ce în ce mai puţini oameni pot identifica un aport specific al bisericii în zilele noastre. Dimpotrivă, cu ajutorul presei, mult mai ușor se pot identifica relele produse de biserică și reprezentanţii ei în societate. Riscul este ca biserica să devină o instituţie moartă, cu o imagine negativă, dincolo de ziduri inaccesibile. Provocarea pentru creștini este aceea a roadelor, a comportamentului care să vorbească de la sine. O viaţă creștină autentică este molipsitoare și nu va rămâne neobservată.

Cercetarea Barna a evaluat rezultatele a 5000 de interviuri realizate în primele 11 luni ale anului 2010. Au fost chestionaţi adulţi și tineri de peste 18 ani.