Anatomia unei curiozităţi: copiii predicatori

78

La cei 11 ani ai săi, Ezekiel Stoddard ar fi putut la fel de bine să se joace pe calculator, să își descopere o pasiune pentru sport sau pur și simplu să facă năzbâtii cu prietenii din cartier. Puștiul, în schimb, și-a asumat o responsabilitate surprinzătoare: aceea de a predica săptămână de săptămână într-o biserică din estul Washingtonului.

Părinţii lui Ezekiel, mama și tatăl adoptiv, sunt amândoi pastori, așa că micuţului a fost de mic familiarizat cu ce presupune predicarea. Familia lui a fondat o biserică nedominaţională care nu este constrânsă să respecte doctrinele unei biserici anume, prin urmare nu are reguli legate de hirotonirea copiilor.

Printre membrii bisericii, unii și de șapte ori mai în vârstă decât predicatorul lor, micuţul Ezekiel este văzut ca „un tânăr remarcabil", care „atunci când transmite evanghelia, te insporă", spun participanţi la serviciile divine oficiate de copil.

Cazul lui Ezekiel nu este singular. De fapt, el este doar un exemplu contemporan al unui curent care a fost mult mai popular între anii 1920 și 1930, când Biserica Penticostală era la începuturile ei. BBC face o analiză amplă a fenomenului, într-un material însoţit de un reportaj video.