La 71 de ani, Marylin este neobosită. De când a fost operată pe cord deschis, în urmă cu 14 ani, americanca și-a descoperit un nou sens în viaţă. Cât este anul de lung, coase de mână pernuţe în formă de inimă, pe care le duce pacienţilor internaţi în același spital în care a fost și ea internată acum un deceniu și jumătate.

În ajunul Crăciunului din anul 2003, Marily Mitchell a fost la un pas de moarte, când un infarct i-a făcut inima să se oprească. Intervenţia urgentă a medicilor de la Spitalul Loma Linda (SUA) a fost crucială și i-a salvat viaţa, însă femeia își amintește că momentele acelea au fost traumatizante. Familia ei nu a știut nimic despre starea ei, iar ea nu știa dacă îi va mai revedea pe cei dragi. „Simţământul singurătăţii este foarte greu de dus”, spunea Marylin.

A supravieţuit însă și a început un drum destul de lung de recuperare. În februarie 2004, Marylin a intrat într-un program special, dedicat sprijinirii pacienţilor care au suferit din cauza bolilor coronariene: Mended Hearts. Acolo Marylin a primit o pernuţă în formă de inimă și multe resurse educaţionale pentru ea și familia ei, care să o ajute pe drumul de recuperare după intervenţia chirurgicală.

Pernuţele erau mai mult decât un dar simbolic, erau de un real ajutor pentru pacienţii care sufereau de dureri postchirurgicale când tușeau sau strănutau. Presiunea pe care o punea pernuţa așezată pe piept îi mai ajuta cu durerile. Așa că Marylin s-a decis să contribuie și ea. „Medicii de la Spitalul Loma Linda mi-au salvat viaţa și voiam să răsplătesc cumva gestul lor”, explica femeia. „Acesta este felul meu de a le transmite pacienţilor că nu sunt singuri și că mii de oameni trec prin ceea ce trec, așa că vor reuși și ei să iasă cu bine din asta.”

Marylin este astăzi președinta Mended Hearts, Loma Linda Chapter 34, și, împreună cu soţul ei, vizitează pacienţii cardiaci de două ori pe săptămână. Coase chiar ea pernuţele pe care le donează și ar vrea să facă chiar mai mult.

„Sunt foarte mulţi pacienţi pe care nu reușim să îi vedem în cele două zile de vizită. Nu vreau ca nimeni să se simtă singur sau lăsat pe dinafară, așa că ne-ar prinde bine niște mâini în plus, care să ne ajute.” Mesajul ei, la un ocean distanţă, este o inspiraţie pentru cei dispuși ca, acolo unde se află, să își arate recunoștinţa faţă de binecuvântările lor, ajutându-i pe cei pe care îi pot ajuta.