Biblia interzisă timp de secole de Biserica Catolică are rădăcini catolice?

1361

Organizatorii unei expoziţii interconfesionale din Vatican, numită Verbum Domini (Cuvântul lui Dumnezeu), pretind că rădăcinile Bibliei King James, tipărită prima dată în 1611, sunt „în întregime catolice". Afirmaţia aceasta poate că ar fi trecut neobservată dacă traducerea nu ar fi un simbol al protestantismului, ceea ce a făcut ca Biblia KJV să fie interzisă timp de secole chiar de Biserica Catolică.

Organizatorii unei expoziţii interconfesionale din Vatican, numită Verbum Domini (Cuvântul lui Dumnezeu), pretind că rădăcinile Bibliei King James, tipărită prima dată în 1611, sunt „în întregime catolice”. Afirmaţia aceasta poate că ar fi trecut neobservată dacă traducerea nu ar fi fost simbolul protestantismului, ceea ce a făcut ca Biblia KJV să fie interzisă timp de secole chiar de Biserica Catolică.

Expoziţia te poartă tăcut prin 8 galerii întunecate, prin mii de ani de istorie biblică şi printre 150 de artefacte religioase evereieşti, protestante şi ortodoxe. Mai întâi, vizitezi o replică a Sălii Ierusalim din Westminster Abbey, locul în care Biblia King James a fost definitivată în urmă cu 400 de ani. Apoi privirea îţi cade pe cel mai vechi fragment al cărţii Geneza, provenit din Manuscrisele de la Marea Moartă, alături de un manuscris ars pe margini, care a supravieţuit rugurilor Inchiziţiei spaniole. Un pic mai încolo, sub un geam curat de sticlă, zăreşti 2 pagini din Vechiul Testament, decupate în forma tălpii de pantofi. Acestea au fost cel mai probabil ascunse de evrei în talpa pantofilor pentru a nu fi găsite de nazişti.

Toate acestea sunt doar câteva dintre exemplele eforturilor dureroase pe care le-au făcut credincioşii de-a lungul timpului pentru a proteja Cuvântul lui Dumnezeu. Scopul expoziţiei este acela de a spune povestea supravieţuirii incredibile a Scripturii cu dorinţa de a accentua „contribuţia catolică impresionantă la păstrarea celei mai interzise, celei mai dezbătute şi celei mai bine vândute cărţi din istorie”. Toată această colecţie demonstrează „dragostea pentru Biblie”, împărtăşită de toate aceste religii, declară Cary Summers, organizatorul expoziţiei.

Cât priveşte Biblia în versiunea King James, aceasta s-a născut într-un moment istoric delicat şi decisiv totodată. Nevoia unei Biblii în limba engleză a apărut atunci când Henric al VIII a decis separarea de Biserica Catolică în 1534 şi, implicit, ieşirea de sub autoritatea papală. Biblia regelui James s-a dorit a fi o traducere completă şi corectă, care să nu includă neconcordanţele celor aproximativ 50 de Biblii existente la data aceea.

Prefaţa KJV îi prezintă pe cei 47 de experţi anglicani implicaţi în traducere drept „oameni care au căutat adevărul şi nu propria lor faimă”. KJV a însemnat Biblia pe limba poporului şi a circulat oficial în ţările creştine şi în coloniile britanice. Contribuţia ei a fost decizivă în ceea ce priveşte diminuarea analfabetismului, şi din acest motiv, redactorii se aşteptau să fie criticaţi de „oamenii papei” care doreau să ţină poporul „în ignoranţă şi întuneric”.

În ciuda incongruenţelor dintre Biserica Catolică şi Biserica Anglicană, organizatorul expoziţiei declară că „dacă nu ar fi existat catolicii secolului al XVI-lea, nu ar fi existat nici Biblia KJV”. Care este argumentul său? „Multe dintre Bibliile care au stat la baza traducerii KJV, au provenit de la preoţi catolici şi traducerea rezultată a avut foarte puţine modificări faţă de originaluri”, a explicat el. În opinia sa, contribuţia catolică bogată este o dovadă că toţi creştinii pot împărtăşi scrierile Bibliei KJV.

Cei care neagă legătura aceasta strânsă dintre catolici şi anglicani sunt protestanţii americani şi englezi. Aceştia aduc ca argument secolele în care erudiţilor catolici le-a fost interzis să citească versiunea anglicană a Bibliei, decizie așezată în scris de Papa Pius al IV-lea, în Index Librorum Prohibitorum (Lista cărţilor interzise) din 1559:

„Experienţa ne-a învăţat că – deşi citirea Sfintei Scripturi în limba maternă este permisă fără discriminare – rezultatul va fi mai degrabă în detrimentul decât în ajutorul omului. Episcopii şi inchizitorii pot permite citirea traducerilor Bibliei, dar numai acelora pe care preotul local şi duhovnicul îi consideră suficient de puternici, astfel încât citirea să crească credinţa şi pioşenia, nu să le diminueze. Oricine citeşte sau deţine o asemenea traducere fără permisiune nu va beneficia de iertarea păcatelor până ce nu va returna aceste Biblii”.

Cum este posibil ca o biserică care le refuza iertarea celor care îndrăzneau să citească Biblia King James să-și însușească acum aceeaşi Biblie? Nu ar fi însă prima dată când Biserica Catolică se răzgândeşte.

A mai făcut-o și în cazul martirilor arşi pe rug sau omorâţi prin zeci de alte feluri barbare pentru traducerea Scripturii, pe care mai târziu a declarat că i-a iertat. A măi făcut-o și prin inchiziţia romană, care a condamnat la moarte pentru erezie între 3000 şi 5000 de persoane, printre care și Galileo Galilei. După 4 secole, în anul 1992, Vaticanul l-a iertat pe Galileo și îl onorează în 2011, printr-o expoziţie şi îşi cere iertare pentru atrocităţile făcute. În mod similar, biserica l-a condamnat pe Copernic atunci când acesta a declarat că pământul se învârteşte în jurul soarelui, pentru ca în 2010, Copernic să fie reînhumat într-o ceremonie specială, care a inclus şi stropirea sa cu apă sfinţită de înalţi clerici polonezi, ca semn de reconciliere.

Biserica Catolică le-a cerut de asemenea iertare evreilor persecutaţi de-a lungul veacurilor, grupurilor etnice epurate, minorităţilor religioase convertite cu sila, femeilor umilite şi marginalizate de sistemul eclesiastic şi chiar şi pe membri formaţiei Beatles, pe care în urmă cu câteva zeci de ani îi declara satanişti, drogaţi şi demonizaţi.

Din anii 1960 încoace imaginea Bisericii Catolice se schimbă. Probabil că nu și percepţia ei de sine, de biserică biblică care are datoria, acum ca şi în perioada colonizării, să adune sub umbrela sa toţi creştinii, ca protectoare a Cuvântului lui Dumnezeu. În orice caz, Biserica Catolică trece fără îndoialăprin cea mai amplă și profundă transformare din istoria ei. De ce și pentru ce este încă totuși prea devreme pentru a putea înţelege cu absolută certitudine.