„Bunul samaritean”, izgonit de „globalizarea indiferenţei”

216

Nepăsarea pare a fi o trăsătură fundamentală a unei societăţi care se simte tot mai însingurată. Cel puţin, aceasta a fost una dintre observaţiile recente ale Papei Francisc. Am pierdut simţul responsabilităţii fraterne, asistăm la „o globalizare a indiferenţei" a declarat Papa pe micul stadion al insulei siciliene Lampedusa. Evidenţiată prin experimente, ignorarea nevoilor celuilalt nu îi ocolește nici măcar pe cei care se consideră religioși.

După mai multe incidente petrecute recent în largul Mării Mediterane, Papa Francisc a dorit sa atragă atenţia lumii asupra dureroasei situaţii in care imigranţii își pierd viaţa, fără să mai ajungă la destinaţie. În 2011, cel puţin 1.500 de persoane, între care femei şi copii s-au înecat în Marea Mediterană, încercând să ajungă în Italia. În 2012, numărul a fost dublu, iar în primele șase luni din acest an, aproximativ 500 de imigranţi s-au înecat în mare înainte de a atinge ţărmul italian. Unele cazuri ar fi putut fi evitate, dacă operaţiunile de salvare s-ar fi desfăşurat mai repede, apreciază observatorii.

Referindu-se la acest fenomen, Suveranul Pontif nu a folosit jumătăţi de cuvinte şi nici măcar nu s-a preocupat să șlefuiască ceea ce voia să spună pentru a nu zgâria, pentru a nu deranja. Dimpotrivă, a declarat clar că intenţia sa este tocmai de „a incomoda" conştiinţele, de a le chema la responsabilitate şi solidaritate colectivă, la nivelul societăţii, dar şi individual, informează Radio France Internationale România.

„Fraţii noştri şi surorile noastre încearcă să iasă din situaţii dificile pentru a găsi un pic de linişte şi pace, un loc mai sigur pentru ei şi familia lor, dar şi-au găsit moartea", a continuat el. „Cine este vinovat de sângele fraţilor şi surorilor? Nimeni! Cu toţii răspundem: nu sunt eu, fără nicio îndoială este altcineva (…). Am pierdut simţul responsabilităţii fraterne", a precizat Francisc, citat de AFP.

Indiferenţa, demonstrată experimental

În 1978, Dareley si Batson au iniţiat un experiment pentru a testa posibilii factori care stau în spatele nepăsării. Variabilele care urmau să fie testate erau: relativa grabă a subiecţilor și cât de ocupate erau minţile lor cu alte probleme care îi împiedicau să îi ajute pe cei în nevoie. Au fost efectuate câteva studii religioase pe studenţii la Teologie. Studenţii erau adunaţi într-o clasă unde li se preda câteva ore de religie, apoi li se indica să treacă dintr-o clădire în alta, unde urmau să susţină un examen ce consta într-o predică despre „Samariteanul milos”.

În drumul lor spre cea de-a doua încăpere, fiecare student trecea pe lângă o persoană prăbuşită la intrare. În condiţiile în care experimentatorii i-au făcut pe studenţi să creadă că întârziaseră cu discursul lor, doar 10% dintre ei l-au ajutat pe străin. Când studenţii au crezut că era devreme pentru discurs şi că aveau timp de pierdut, aproape jumătate dintre ei au oferit ajutor, informează Psyblog.

Și alte studii demonstrează că oamenii religioşi pot discrimina şi pot fi indiferenţi la nevoia de ajutor a celor care nu fac parte din grupul lor. În conformitate cu acestea, religiozitatea nu este o garanţie a comportamentului altruist, susţine ziarul Lumina. Paradoxal, compasiunea pare să fie o trăsătură mai puţin dezvoltată de oamenii religioși, susţin și concluziile cercetării publicate în jurnalul medical Social Psychological and Personality Science. „Persoanele religioase îşi bazează ajutorul mai puţin pe partea sentimentală, cât pe doctrine, identitate sau preocupări privind reputaţia", a spus psihologul Robb Willer, coautor al cercetării şi psiholog la Universitatea din California.

Spectatorul de pe stradă

Cum ar putea fi explicată atitudinea de indiferenţă? Un caz petrecut în 1964 poate oferi o explicaţie, dar și o avertizare cu privire la reacţiile obișnuite ale oamenilor aflaţi în situaţia de a oferi un ajutor. Atunci, o tânără pe nume Kitty Genovese a fost ucisă. Deşi crima s-a desfăşurat pe durata unei jumătăţi de oră, niciunul dintre martorii prezenţi la tragedie nu au venit în ajutorul victimei. Cazul a devenit celebru pentru ceea ce în sociologia comportamentală este numit „efectul spectatorului". Cercetările ulterioare atestă faptul că dacă există un singur martor al unui eveniment ce necesită o intervenţie de ajutor, victima are 50% şanse să fie ajutată, însă dacă existau 5 martori, şansele de intervenţie în perioada menţionată sunt zero, susţine site-ul Scientia.

Un asemenea paradox se poate datora faptului că, de regulă, ne formăm o opinie despre ce se întâmplă bazându-ne pe semnalele pe care ni le trimit ceilalţi. Faptul că martorii nu intervin mereu în situaţii care par clare în privinţa necesităţii intervenţiei ţine de natura umană, de modul în care percepem situaţia de moment. De aceea este important să acţionăm potrivit evaluărilor personale și nu doar în acord cu reacţiile celor din jur.