Creştinii Orientului sunt „martiri ignoraţi de politicienii Occidentului"

506

„Cred că este adevărat să spunem că am văzut mai mult de 80 de martiri în ultimele câteva zile", a afirmat recent liderul Bisericii Anglicane, citat de BBC, în contextul persecuţiilor tot mai intense la care sunt expuși creștinii din Orientul Mijlociu.

„Cred că este adevărat să spunem că am văzut mai mult de 80 de martiri în ultimele câteva zile”, a afirmat recent liderul Bisericii Anglicane, citat de BBC, în contextul persecuţiilor tot mai intense la care sunt expuși creștinii din Orientul Mijlociu.

Alegerea cuvântului „martiri” pentru a descrie drama celor 81 de creștini pakistanezi uciși de atentatori sinucigași ar putea părea nepotrivită pentru Occidentul secularizat. Însă, sublinierea arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, atrage atenţia asupra agravării persecuţiei creștinilor și este perfect adecvată atitudinii de indiferenţă a politicienilor occidentali faţă de comunităţile creștine din Egipt, Siria, Irak sau Pakistan, consideră editorialistul Peter Stanford, care scrie pentru The Telegraph.

Dublul atentat comis recent în Pakistan este cel mai sângeros atac comis vreodată împotriva minorităţii creștine din această ţară, scrie AFP. Creștinii, care reprezintă 2% din populaţia Pakistanului, sunt adeseori victime ale violenţelor, dar foarte rar ale unor atentate. Și atunci, cum ar putea fi interpretată această escaladare a violenţei într-o ţară în care creștinii fuseseră feriţi, până acum, de asemenea tragedii? Cu atât mai puţin pare de înţeles, în condiţiile în care creștinii din Pakistan aveau o soartă chiar mai bună decât a coreligionarilor din Arabia Saudită, acolo unde peste 1 milion de creștini, majoritatea imigranţi, nu beneficiază nici măcar de o singură biserică creștină.

Explicaţia ar putea veni din faptul că deși în Pakistan există toleranţă, la nivel oficial, legile privind blasfemia lasă minoritatea creștină pradă unor atacuri constante. Mai mult, în urma eforturilor depuse pentru a reforma legea privind blasfemia (deseori invocată abuziv pentru a-i incrimina pe creştini) cei doi politicieni care au fost iniţiatorii reformei au fost uciși de fanatici islamiști.

De asemenea, pentru o imagine de ansamblu a situaţiei, trebuie evocată și acuzaţia de prozelitism care este adesea adusă împotriva creștinilor din Orientul Mijlociu. Ca şi în alte cazuri, „prozelitismul” de care se făceau vinovate victimele atacului din Pakistan era simpla participare la un serviciu divin. În acord cu spusele arhiepiscopului Welby, creştinii „mărturiseau credinţa lor în Hristos, mergând la biserică”.

Din păcate, situaţia din Pakistan nu este singulară. În multe ţări din Orientul Mijlociu persecuţiile creștinilor sub diferite pretexte sunt intense. De exemplu, în Egipt, susţinătorii președintelui demis, Mohamed Morsi, i-au acuzat pe creștini că s-au poziţionat în tabăra opusă. „Fraţii Musulmani consideră că creștinii au fost cauza pentru care Morsi a fost demis”, a spus Episcopul Chiril William a Assiut. Drept urmare, „creștinii sunt pedepsiţi. Am fost ţapi ispășitori”, a continuat episcopul, citat de The Catholic Thing.

Aceeași poziţie de ţap ispășitor este suportată și de creștinii din Siria. Deși s-au bucurat de protecţie în urma relaţiilor lor cu regimul lui Bashar-al-Assad, odată cu intensificarea războiului civil creștinii au fost prinși între cele două părţi în conflict. În momentul de faţă, rebelii sunniţi sunt principalul pericol, ceea ce determină o susţinere din partea creștinilor pentru regimul Assad. „De când am auzit că creștini au fost luaţi, ne rugăm ca să fi fost luaţi de către guvern, nu de către rebeli. Astfel, există o șansă ca să mai fie din nou în viaţă, dar în cazul în care aceştia au fost luaţi de către rebeli, vor fi uciși” a spus unul dintre liderii creștini din zonă.

Există chiar sate creștine în care rebelii vin și anunţă de la difuzoare: „creștini, aveţi la dispoziţie 48 de ore pentru a pleca”, informează Christian Post. În faţa acestor drame, este justificată întrebarea în legătură cu viitorul creștinismului din Orientul Mijlociu. Mai ales în condiţiile în care bisericile creștine sunt percepute de fundamentaliști ca avanposturi ale influenţei occidentale. Ciudată este, însă, poziţia politicienilor occidentali care sunt extrem de reticenţi în a lua apărarea în mod deschis creştinilor. Drept urmare, „politica occidentală de tăcere permite ca situaţia să se agraveze”, a spus Neville Kyrke – Smith, directorul organizaţiei creștine Aid to the Church in Need. În opinia sa, politicienii occidentali au tendinţa de a rămâne rezervaţi pe motivul că problema are mai mult de a face cu geopolitica decât cu drepturile omului.