Mulţumesc de întrebare! Este frumoasă și provocatoare, dar nu-ţi pot oferi o reţetă, deoarece reţetele sunt personalizate.
La modul general, Dumnezeu are același plan pentru tine ca și pentru mine: un plan de salvare din păcat și din toate relele care rezultă din el. Planul Lui este să ne refacă după chipul Lui, ca să putem trăi veșnic fericiţi, în armonie cu El, într-o lume înnoită. Dar există, fără îndoială, și un plan al Lui pentru fiecare, personalizat. Ce anume vrea El pentru tine, în mod punctual, trebuie să descoperi tu însuţi. Dacă ţi-ar spune altul, n-ai accepta.
Nu pot indica scurtături: ele sunt periculoase. Dacă ţi-aș spune: „Este simplu: roagă-te, deschide Biblia la întâmplare, și vei afla”, ar fi un sfat necugetat – chiar dacă cineva, cândva, a mers pe scurtătura asta și a luat examenul de admitere la medicină. Dar examenele vieţii sunt mai serioase și mai riscante decât cele din învăţământ.
Introspecţie și comunicare cu Dumnezeu
Rugăciunea este întotdeauna necesară, pentru că răspunsurile cele mai relevante pentru tine le primești când te sfătuiești cu Dumnezeu. Nu este nicio magie la mijloc. Nu aștepta voci din transcendent, care să-ţi spună ce ai de făcut! Pur și simplu, vorbește-I lui Dumnezeu despre tot ce te frământă, iar El îţi va răspunde în felul Lui: prin revelaţia inteligentă a Bibliei (fără scurtături!) și adesea prin sfatul celor cu experienţa vieţii și a credinţei. Sau îţi va răspunde prin evenimentele vieţii, de unde poţi trage concluzii înţelepte, dacă ești atent să vezi urmele providenţei Lui în viaţa ta și a altora. Sau îţi va da brusc o idee care se va dovedi excelentă.
Dacă ai ști cum vrea Dumnezeu să trăiești în ansamblu o viaţă de om, totul s-ar simplifica. Ţi-ai putea face un „proiect de viaţă”, pe care apoi l-ai putea aplica la marile decizii ale vieţii, precum și la un program zilnic.
Modelul perfect și modelele imperfecte
Dacă este să vorbim despre gusturile și voinţa lui Dumnezeu – a Dumnezeului care S-a descoperit în Sfintele Scripturi –, am primit în Biblie un Model perfect, ideal, standard, precum și o mulţime de modele, pe cât de imperfecte, pe atât de necesare. Modelul perfect este Iisus din Nazaret, pe care Îl numim Domnul Hristos. Celelalte modele sunt eroii Bibliei, „sfinţii”, de la profeţi și înţelepţi până la personajele din care putem alege doar un crâmpei de viaţă, mintea omului cea de pe urmă.
Modelele biblice nu trebuie lăsate pe seama imaginaţiei noastre sau pe seama unor amintiri vagi din predici sau din auzite. Ca să înţelegem planul lui Dumnezeu pentru noi, avem nevoie să cunoaștem atât standardele teoretice lăsate de Dumnezeu sub formă de imperative și precepte – de la Cele Zece Porunci ale legământului până la poveţele și sfaturile din cartea Proverbelor și din epistole –, cât și felul în care eroii credinţei și-au integrat în viaţă aceste învăţături.
Vieţile sfinţilor Bibliei sunt reflectări imperfecte ale planului lui Dumnezeu cu oamenii. Încercând să înţelegi cum S-a descoperit Domnul în viaţa oamenilor credinţei și cum au învăţat ei trăirea cu Dumnezeu, proiectul personalizat pentru tine începe să prindă contur. Înveţi din proiectul aproape eșuat numit Solomon; din proiectul Ioas, aproape reușit, dar sigur eșuat; din proiectul Pavel, aproape eșuat în primă fază, dar reușit până la moarte.
Putem învăţa și din proiectele sau neproiectele celor din jurul nostru, care nu sunt mai puţin vrednici de atenţie decât personajele Bibliei. Singura diferenţă este că pe aceste personaje vii, cu care ne întâlnim, le privim cu ochii noștri neinspiraţi și adesea nu reușim să distingem realitatea de imaginaţia noastră. Dar și în cazul personajelor biblice, chiar dacă sunt descrise de oameni inspiraţi, descrierea nu este completă și adesea greșim în evaluările noastre nerealiste – uneori nemiloase, alteori favorizante.
Cel mai mult vei învăţa din proiectul Iisus, proiectul cel mai dificil, dar care a reușit cu brio, de la un capăt al vieţii până la celălalt. Preţuirea nu doar a morţii lui Iisus, ci și a întregii Lui vieţi de slujire și jertfire rămâne un reper spiritual de neînlocuit. Numai după ce ai o imagine corectă a idealului lui Dumnezeu în Hristos îţi poţi face un proiect de viaţă de care să nu te rușinezi niciodată.
Proiect de viaţă
Cei mai mulţi nu ne facem un proiect de viaţă. Îl lăsăm în grija hazardului sau a „destinului”. Sau, chipurile, ar fi prea devreme să ne gândim la așa ceva din tinereţe. La sfârșit, culegem ce-a mai rămas – eventual, o datorie imensă. Sau poate avem un simplu proiect social, biologic și psihologic: să contribuim la menţinerea speciei și să avem suficiente satisfacţii, ca toată lumea normală. Religia ar fi o parte a culturii, un ingredient necesar, dar a face din ea tot ce contează în viaţă nu este cumva o obsesie nesănătoasă? Delir mistic? Fanatism?
Un proiect de viaţă se face în adolescenţă. Iisus a trăit doar pentru a-i face pe alţii fericiţi. Singurul plan pe care l-a făcut pentru Sine a fost acela de a urma planul lui Dumnezeu. El a îmbrăţișat cu toată inima planul pe care I-l făcuse Tatăl ceresc: o viaţă plină de greutăţi, răutăţi și provocări, pe care urma să le transforme în binecuvântări pentru toată omenirea. El Și-a însușit din copilărie proiectul lui Dumnezeu, învăţând să Se supună planurilor modeste ale părinţilor pentru fiecare zi și, pe măsura trecerii anilor, asumându-Și, în același timp, tot mai conștient, marele și unicul plan al lui Dumnezeu.
Fiind „egocentraţi” din naștere, noi putem concepe doar proiecte egocentrice. Să ne procurăm cât mai multe „jucării”, să ne distrăm – în fine, să fim „fericiţi”. Iisus însă a fost gata să primească un proiect fără variante, fără alte opţiuni, cu singura fericire care vine din sacrificiul de a-i face pe alţii fericiţi. Și a făcut-o cu toată inima, dovedind că într-o astfel de viaţă există mai multă satisfacţie și sens decât în vieţile celor care trăiesc doar pentru ei înșiși. Aceștia din urmă L-au urât atât de mult, încât L-au dat la moarte, împlinind astfel, în mod inconștient și vinovat, planul lui Dumnezeu pentru El și pentru omenire.
A-L urma pe Iisus nu înseamnă neapărat a avea un proiect de viaţă gata făcut, așa cum a avut El. Dacă există și această opţiune, nu o cunoaștem. Teoretic, ar exista un proiect ideal al lui Dumnezeu pentru fiecare din noi, dar în neștiinţa și nimicnicia noastră îl ratăm. După ce trăiește două sau mai multe decenii, împlinind planurile Diavolului, ratând planul A al lui Dumnezeu, poate și planurile B, C, D, R, omul ajunge în multe cazuri să le rateze pe toate. Altul se prinde de proiectul Z, asemenea tâlharului pocăit, pentru o singură zi, ultima, și se grăbește să intre și el în galeria eroilor credinţei pe ușa din faţă.
A împlini planul lui Dumnezeu imitându-L pe Iisus înseamnă mai mult decât imitaţie. Iisus a avut o viaţă unică, pe care nimeni nu o va imita cu adevărat. Dumnezeu nu așteaptă de la fiecare din noi să ne circumcidem, să locuim în Nazaret, să fim tâmplari, să facem homeschooling, să rămânem celibatari, să ne botezăm în Iordan, să facem pelerinaje la Ierusalim, să vorbim lumii în pilde, să-i vindecăm pe orbi și să murim crucificaţi.
Iisus a avut toate darurile, dar a fost lipsit de multe privilegii pe care le avem. Noi avem astăzi multe privilegii, dar în mod inegal; avem și daruri, înclinaţii naturale, dar la fel de inegal. În loc de a aspira zadarnic să devii un mare artist sau un filozof, când de fapt nu ai nimic de spus lumii, pentru că nu ai învăţat să gândești, nu este oare mai bine să ai mai întâi un rost omenesc rezonabil și demn, un mod de a le sluji efectiv semenilor, înainte de a-ţi descoperi misiunea de-o viaţă?
Iisus a fost cunoscut public ca un mare rabin și vindecător, dar aceste „profesii” le-a practicat numai vreo trei ani. Până atunci, timp de 30 de ani, a fost cunoscut ca meseriaș constructor. Le-a făcut case altora, ajutându-i, foarte probabil, și pe fraţii și surorile Sale, dar El nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, planul lui Dumnezeu pentru Iisus nu se încheia nici la atelier, nici la cruce. Planul ducea mai departe, la înviere și la veșnica Împărăţie.
Dar și acolo sus, nespus de departe, Iisus nu privește această domnie ca fiind finalitatea planului lui Dumnezeu pentru El. După cum o viaţă întreagă a trăit ca să-i facă pe alţii fericiţi, după cum în dimineaţa învierii a fost doritor să afle mai întâi de la Tatăl dacă jertfa Lui pentru oameni este suficientă, tot așa acum așteaptă în mod activ ziua în care se va bucura de prezenţa acelora pentru care a murit, pentru a-i asocia la domnie. În mijlocul strălucirii și al fericirii cerești, El trăiește tot cu gândul la alţii, asemenea lui Dumnezeu.
Orice talent real și orice ocazie care ţi se oferă sunt indicii că Dumnezeu te pregătește pentru a le sluji semenilor prin acel dar, spre binele lor prezent și veșnic. Dacă însă faci din talent doar o paradă de sine și din meserie doar o ocazie de a acumula bani, ai ratat planul lui Dumnezeu.
În momentele astrale ale vieţii, când atât de mult depinde de o alegere, poate simţi nevoia de a ţi se descoperi planul lui Dumnezeu pe o cale supranaturală. Vrei să știi dacă ea este fata aleasă pe viaţă sau dacă el este băiatul de care să-ţi legi destinul. Foarte bine! Dar Dumnezeu nu are obiceiul să răspundă prin zaruri sau voci. Uneori și vocile celor dragi pot fi neinspirate. Mai sigur este să ai tu acea educaţie care să te facă un partener de viaţă ideal, și atunci vei ști dacă persoana cealaltă este cu adevărat potrivită.
Planul lui Dumnezeu pentru noi nu este omenesc, orientat cu precădere spre viaţa aceasta; nu este nici fix și static, ci adaptabil și cu bătaie lungă. David avea perspectiva să devină un foarte bun cioban, dar Dumnezeu a avut în plan să-L facă regele Israelului. Levi Matei a fost încurajat de părinţi să devină perceptor, meserie urâtă de evrei, dar bănoasă. Dumnezeu însă a vrut să-l facă apostol al lui Iisus – și a reușit. Lui Iuda Iscariot Iisus i-a promis un tron de judecător, dar planul meschin al lui Iuda a învins și s-a sfârșit cu o sinucidere. Ștefan și Filip au fost aleși diaconi în Ierusalim, dar, slujind bine ca diaconi, au devenit buni evangheliști, probabil și profeţi.
Până îţi descoperă Dumnezeu ceva cu totul special, fă treaba neplăcută care-ţi stă înainte și pe care ești dator s-o faci! Nu accepta să trăiești doar slujit de alţii! Înainte de a-ţi face un rost în viaţă, fă-ţi un rost în veșnicie, în suflet! Intră în Împărăţia lui Dumnezeu astăzi, prin poarta pocăinţei, care este botezul credinţei în Iisus! Învaţă primele elemente ale voii lui Dumnezeu și urmează-le, apoi Dumnezeu îţi va arăta ce să faci mai departe! El îţi poate descoperi planul Lui pas cu pas, dar, înainte de toate, ai nevoie de un proiect de viaţă.
Dumnezeu să-ţi ajute! Ne vom întâlni cândva și îmi vei povesti cum a fost, ca să aflu și eu că n-am scris degeaba.
Florin Lăiu se apleacă asupra provocărilor și incertitudinilor cu care se confruntă tinerii în căutarea drumului lor spiritual, invitându-i să descopere factorii care îi pot conduce la o înţelegere mai clară a planului divin pentru viaţa lor.
