„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi” | Planul perfect al lui Dumnezeu

Dumnezeu știe ce este mai bine pentru noi. S-ar putea să nu aleagă calea cea mai directă sau cea mai simplă, dar El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a merge pe urmele Lui. Putem avea încredere să lăsăm pe mâna Lui călătoria și destinaţia noastră.

Mi-am dorit încă din copilărie să devin medic. În facultate mi-am concentrat energia și eforturile pentru materializarea visului de a deveni profesionist în domeniul medical. Am stat în preajma medicilor, am făcut voluntariat în spitale, am urmat stagii de practică medicală și am luat parte la călătorii misionare medicale – toate acestea în speranţa că voi deveni medic asistent (engl. physician assistant – PA).

O astfel de carieră presupune multă competitivitate. Studenţilor li se cere să aibă note maxime, eseuri de admitere foarte bine cotate, scoruri mari la mai multe teste, cel puţin 1.000 de ore de îngrijire a pacienţilor și referinţe favorabile de la o gamă largă de profesioniști. Studenţii care își doresc să pășească pe acest drum înţeleg că este nevoie de pasiune și dedicare pentru a-l urma. În plus, poate fi nevoie să își depună dosarul la mai multe școli, în speranţa că vor fi acceptaţi.

Doar pentru că reușisem să ajung acolo unde eram, credeam că urmez planul lui Dumnezeu.

Am vrut să devin medic asistent pentru că am crezut că aceasta era voia lui Dumnezeu. De fapt, încercasem să mă conving de faptul că Dumnezeu stabilise acest plan pentru viaţa mea. Cu toate acestea, nu-mi făcusem niciodată timp să vorbesc cu El despre ceea ce voia cu adevărat să fac. Doar pentru că reușisem să ajung acolo unde eram, credeam că urmez planul lui Dumnezeu.

Timp de trei ani am continuat să fac eforturi pentru a-mi îndeplini visul. În ultimul an în care mi-am depus dosarul la o astfel de școală, am acceptat să lucrez ca îngrijitoare la spitalul AdventHealth Kissimmee din Florida, SUA. Încercam să fac mai atrăgător dosarul de înscriere prin includerea unor referinţe de la cei care lucrau în spitalul respectiv. Principala mea sarcină era să ajut asistentele medicale la protejarea și supravegherea pacienţilor cu probleme psihice care aveau risc ridicat de suicid.

Lucram în ture de noapte de 12 ore, având grijă de acești pacienţi și supraveghindu-i îndeaproape, pentru a mă asigura că nu se vor răni pe ei înșiși (sau pe alţii).

La început, am avut nopţi lungi în care eu și pacienţii mei nu făceam decât să stăm și să ne uităm unii la alţii. Cu toate acestea, în unele nopţi mi se repartizau pacienţi dornici să vorbească, așa că stăteam și discutam ore întregi. La finalul unei astfel de nopţi, rămâneam cu multe întrebări. Voiam să știu de ce oamenii care sufereau alegeau să-și pună capăt vieţii sau să-și provoace singuri rău și cum îi puteam ajuta. La urma urmei, făceam voluntariat într-o ramură a medicinei care încerca să îi ajute pe cei care sufereau de depresie și boli mintale. Tatăl meu a fost capelan la spital timp de 15 ani și a încercat să mă ajute să răspund la întrebarea mea, dar încă știam prea puţine pe acest subiect.

Apoi tata mi-a amintit de ceva ce mă învăţase cu ani în urmă. „Dumnezeu ne pune în locuri și situaţii care sunt menite să ne ducă pe calea cea bună”, îmi repeta el. Încercasem timp de trei ani să intru la o școală medicală, dar fără succes. După ce am ajuns să-i cunosc pe numeroșii pacienţi de care aveam grijă la spital, m-am gândit că poate ar trebui să lucrez în domeniul sănătăţii mintale. Am devenit ceva mai deschisă la ideea că Dumnezeu ar putea avea alte planuri pentru viaţa mea.

De la planul meu la planul lui Dumnezeu

Am decis să mă înscriu la un curs de consiliere în domeniul sănătăţii mintale și la 13 programe de formare a medicilor asistenţi. Încă îmi doream să cred că planul lui Dumnezeu pentru mine era calea medicinei, pe care o restrângeam la profesia de medic sau de medic asistent. După multe zile de rugăciune și de analiză, m-am înscris la admitere. Voiam ca Dumnezeu să îmi arate în ce direcţie să mă îndrept, așa că mi-am așezat cu încredere viitorul în mâna Lui. După câteva luni, am primit răspunsul. Fusesem acceptată doar în programul de consiliere.

Mi-am dat seama că planul lui Dumnezeu era unul al harului. El știa că, mai târziu, urma să am nevoie de toate lucrurile învăţate la consiliere, nu doar în viaţa mea personală, ci și pentru a-i ajuta pe alţii.

Am urmat cursurile Universităţii La Sierra din sudul Californiei și am absolvit specializarea de consilier. Mai târziu, Dumnezeu m-a condus să devin terapeut și să lucrez cu copiii. Știu acum că, dacă Dumnezeu nu ar fi ales această carieră pentru mine, m-aș fi încăpăţânat încă să ajung medic asistent, în loc să îi ajut pe copiii Săi să înveţe cum să se vindece emoţional și mintal, cum să dezvolte o relaţie și cum să comunice cu El.

Citește și: „Nu voi duce lipsă de nimic.” | Planul lui Dumnezeu, mai bun decât al nostru

Mai știu și că încercasem să definesc foarte îngust ceea ce credeam că este planul lui Dumnezeu pentru mine. Atunci când L-am lăsat să ia frâiele vieţii mele, Dumnezeu m-a condus spre un loc în care să înfloresc și să cresc pentru a deveni persoana care sunt astăzi. Acum îi pot ajuta și pe alţii să înveţe cum să-L lase pe Dumnezeu să intre în viaţa lor și să facă minuni pe care deja le are pregătite pentru ei. Sunt fericită pe calea pe care Dumnezeu a ales-o pentru mine și Îi mulţumesc în fiecare zi că îi pot ajuta pe cei care au nevoie de intervenţia Sa. Dacă ne abandonăm în mâinile Lui, El are grijă de restul.

Suntem pe calea cea bună?

De multe ori ne întrebăm dacă drumul pe care ne aflăm este cel bun. Ne întrebăm dacă împlinim planul lui Dumnezeu pentru noi sau dacă nu cumva ne înșelăm singuri crezând că ceea ce ne dorim este ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru noi. Poate fi înfricoșător să renunţăm la lucrurile pe care credem că trebuie să le avem în viaţa noastră.

Scriptura ne asigură că Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru noi. Calea pe care El a ales-o poate să nu fie întotdeauna cea mai ușoară sau chiar cea mai directă, dar El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a merge pe urmele Sale. Dacă cedăm controlul și Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne poarte spre locul în care avem nevoie să ajungem, cel mai probabil vom fi bucuroși să descoperim ce a pregătit pentru noi. Purtaţi de mâinile Lui, ne vom găsi destinaţia și direcţia.

Ivonne Andrea Omaña are un master în consiliere la Universitatea La Sierra, California, și este editor asistent (Editorial Assistant) la Departamentul Tineret al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Silver Spring, Maryland, SUA. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.