Credinţa mai presus de preocupările lumești – acesta a fost principiul în conformitate cu care am fost educat și care mi-a ghidat viaţa. Respectarea lui m-a adus faţă în faţă cu provocări unice, mai ales de ordin profesional. Una dintre aceste provocări a apărut într-un moment crucial al carierei mele, presându-mă să iau o decizie care mi-a influenţat profund viitorul.
Educaţia religioasă primită de la părinţii mei și modelul lor de viaţă bazat pe credinţă m-au pregătit pentru testele pe care trebuia să le trec în călătoria mea spirituală. În calitate de adventiști de ziua a șaptea, părinţii mei au refuzat să se supună normelor culturale care contraveneau valorilor creștine. În ciuda opoziţiei și a presiunilor exercitate de liderii comunităţii locale, ei au rămas statornici în convingerile lor.
Am avut parte și eu de experienţe care mi-au pus la încercare credinţa. Prima a fost la vârsta de 11 ani, pe când eram elev într-o instituţie de învăţământ secundar catolic. A doua experientă am trăit-o după terminarea liceului, când mi-am găsit un loc de muncă și m-am mutat de acasă. A treia experienţă a fost atunci când am lucrat ca evanghelist cu literatură creștină în Suedia. Iar ultima, chiar în etapa de început a carierei mele academice.
Pionierat în sănătate publică
La un an după ce am obţinut o diplomă de master în sănătate comunitară, în 1993, la Universitatea din Calabar (UNICAL), Nigeria, am fost angajat ca instructor în știinţe ale sănătăţii la Seminarul Adventist din Africa de Vest (ASWA, acum Universitatea Babcock). În 1999, școala a primit statutul oficial de universitate din partea guvernului nigerian, iar eu am lucrat împreună cu colegii mei pentru a crea primul program de licenţă în sănătate publică din afara Americii de Nord, Europei și Australiei. Acest deziderat a dus, în timp, la dezvoltarea unor programe de master și doctorat care au fost recunoscute și acreditate de Asociaţia de Acreditare a Școlilor și Universităţilor Adventiste (AAA). Ideea înfiinţării acestui program de studii s-a înfiripat în perioada studiilor de masterat la Universitatea din Calabar, când am aflat că nu există niciun program de licenţă în sănătate publică în Africa.
Este adevărat că existau programe de master în sănătate publică, dar ele erau destinate celor care aveau o diplomă în medicină. Mi-am dorit să acopăr golul existent, oferind o oportunitate celor care aveau o pregătire medie în domeniul sănătăţii publice, neavând ocazia de a obţine o diplomă de licenţă. Faptul că am fost implicat în mod direct în iniţierea programului de la Universitatea Babcock m-a încurajat să caut modalităţi de a-mi lărgi orizontul în domeniul sănătăţii publice – nu doar pe plan local, ci și la nivel naţional, regional și internaţional.
Credinţa testată
Crearea acestui program m-a ajutat, de asemenea, să conștientizez faptul că Dumnezeu mă călăuzește și mi-a întărit convingerea că nu trebuie să mă tem de necunoscutul vieţii. La început, această experienţă a intrării, în calitate de adventist de ziua a șaptea, în domeniul sănătăţii publice globale a fost o adevărată aventură. Fiind membru în consiliul executiv al mai multor organizaţii, am participat la stabilirea datelor și orelor ședinţelor, asigurându-mă, de obicei, că acestea erau programate în zile lucrătoare.
Totuși, lucrurile s-au schimbat atunci când una dintre organizaţii a primit o finanţare în valoare de milioane de lire sterline. După mai multe discuţii online despre mecanismele proiectului, a fost necesar să ne întâlnim faţă în faţă la Geneva, în Elveţia, pentru a definitiva planurile de implementare a proiectului. Aveam două opţiuni: să ţinem întâlnirile în timpul săptămânii sau în weekend. De data aceasta, majoritatea membrilor au votat să sosească vineri, să participe la întâlniri de sâmbătă până marţi și să plece miercuri.
Desigur, m-am opus și am solicitat o derogare de la participarea la întâlnirea de sâmbătă, dar mi s-a reamintit de poziţia mea de reprezentant regional, care îmi impunea să particip la toate întâlnirile pentru a mă asigura că regiunea mea beneficiază pe deplin de proiect. Deoarece organizaţia urma să-mi acopere costurile biletului de avion, cazarea și mesele la un hotel de cinci stele din Geneva, precum și alte cheltuieli, absenţa mea de la o întâlnire nu era o opţiune. Mai mult, șefa mea, coordonatoarea proiectului, mi-a reamintit riscul de a-mi pierde funcţia de reprezentant regional, cu toate privilegiile aferente, inclusiv un laptop Compaq nou și o imprimantă portabilă în valoare de 5.000 de lire sterline (la acea vreme, eram singura persoană din universitatea noastră care avea un laptop și o adresă de e-mail). Venise momentul să aleg cui voi sluji (vezi Iosua 24:15).
Credinţa răsplătită
Dacă te-ai aflat vreodată la o răscruce între Dumnezeu și o carieră sau o recompensă mare, probabil că vei recunoaște lupta care se dădea aici. Mi-am amintit cât de mult aveam de pierdut dacă nu-mi ascultam șefa. Dar am rămas ferm în angajamentul meu faţă de credinţa mea, așa că am decis să trimit un e-mail coordonatoarei de proiect, informând-o că voi participa la întâlnire numai dacă îmi vor permite să ajung la Geneva vineri, să merg la biserică sâmbătă și să particip la întâlnire sâmbătă seara.
Cred că insistenţa mea în această chestiune a supărat-o destul de tare, deoarece în răspunsul ei a subliniat din nou implicaţiile enorme ale neparticipării la toate întâlnirile. Cu politeţe, dar cu curaj, i-am răspuns la e-mail, reiterându-mi decizia – m-am oferit chiar să returnez computerul, imprimanta și alte bunuri. În acel moment, am ajuns la concluzia că munca mea în cadrul organizaţiei se încheiase, așa că mi-am organizat și salvat toate fișierele personale pe un disc, așteptând instrucţiuni pentru a preda echipamentul secretariatului.
Am fost șocat să văd că șefa mea înţelegea că angajamentul meu faţă de misiunea organizaţiei se născuse din profunda dedicare faţă de credinţa mea religioasă.
Surprinzător, câteva zile mai târziu am primit un răspuns în care era evidenţiată și lăudată contribuţia mea la dezvoltarea organizaţiei. Am fost șocat să văd că șefa mea menţiona faptul că înţelegea că angajamentul meu faţă de misiunea organizaţiei se născuse din profunda dedicare faţă de credinţa mea religioasă. E-mailul se încheia cu asigurarea că puteam să ajung la Geneva vineri, să merg la biserică sâmbătă și să particip la întâlnire seara.
Așa cum a promis, la sosirea mea la Geneva, ea a găsit adresa celei mai apropiate biserici adventiste de ziua a șaptea și a rezervat un taxi care m-a dus la biserică sâmbătă și m-a adus înapoi la hotel. Experienţa mea a avut un efect de undă: în timpul următoarei reuniuni a consiliului de administraţie din Durban, Africa de Sud, alţi colegi din consiliu (majoritatea catolici) au insistat să participe la liturghia de duminică dimineaţa înainte de întâlnire, ceea ce a dus la o transformare spirituală a organizaţiei care a continuat ani de zile. Într-adevăr, Dumnezeu învinge.
Alege-L întotdeauna pe Cel care te-a ales întâi
Te afli la o răscruce, neștiind ce să alegi între Dumnezeu și o carieră? Eu am ales crucea lui Iisus, am ales să merg pe calea îngustă, iar această alegere m-a ajutat, în cele din urmă, să merg pe drumul plin de oportunităţi pe care organizaţia mea mi l-a așezat înainte. Experienţele din trecut ale părinţilor mei, propriile mele experienţe și puterea Duhului Sfânt mi-au ghidat alegerea. O alegere care a devenit pivotul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a mă lansa în lumea mai largă a învăţământului, cercetării și practicii în domeniul sănătăţii publice.
„Nu avem de ce să ne temem pentru viitor decât ca nu cumva să uităm calea pe care ne-a condus Domnul.”
Aceasta a inclus privilegiul de a face parte din consiliile de administraţie ale unor organizaţii din domeniul sănătăţii și de a vizita multe ţări, primind burse de călătorie. Experienţa acumulată mi-a amplificat credinţa în cuvintele lui Dumnezeu, așa cum sunt ele consemnate în Isaia 58:13,14 – „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit.”
Parcursul vieţii vine cu provocări. Dar „nu avem de ce să ne temem pentru viitor decât ca nu cumva să uităm calea pe care ne-a condus Domnul și ceea ce a vrut El să ne înveţe în istoria noastră trecută.” Dumnezeu ne spune: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” (Ieremia 6:16). El are mii de moduri prin care să ne dea ceea ce lumea ne refuză din cauza credinţei noastre: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?” (Isaia 14:27). Da, Dumnezeu este Cel care învinge!
Godwin N. Aja este profesor de promovare a sănătăţii la Institutul Internaţional Adventist de Studii Avansate (AIIAS) din Silang, Cavite, Filipine, și are o experienţă de 30 de ani în predare, cercetare și activitate comunitară în domeniul sănătăţii publice. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
