Anul 1870. Kate Lindsay stătea în faţa profesorului de greacă pentru cel mai important examen din viaţa ei.
Examenul era oral și nu se știe cât a durat. Se spune doar că a ţinut atât de mult, încât afară s-a făcut noapte, iar profesorul a fost nevoit să se oprească și, în ciuda intenţiei lui de a-i găsi o greșeală, să o declare admisă. Dar cine era Kate Lindsay, de unde a învăţat atâta greacă și, mai ales, de ce voia neapărat să fie admisă la acea facultate?
Universitatea din Michigan tocmai decisese să accepte și fete printre studenţii la medicină. Dar nu toţi profesorii erau de acord cu ideea aceasta. Se spune că în special profesorul de greacă era unul dintre cei mai aprigi contestatari ai deciziei luate de colegii săi. Pentru a putea intra la facultatea de medicină, candidaţii trebuiau să susţină examene orale la algebră, geometrie, greacă și latină, așa că tinerele aspirante la statutul de student urmau să se întâlnească la examen chiar cu unul din cei care nu le doreau acolo. Cu toate că nu agrea decizia școlii, profesorul și colegii lui au admis până la urmă 17 fete ca studente ale facultăţii de medicină. Printre ele era și o tânără de 28 de ani, o nepoată mai îndepărtată a marelui David Livingstone, Catherine Lindsay, sau Kate, cum îi spuneau prietenii.
Rădăcinile pasiunii pentru învăţare
Kate s-a născut pe 11 septembrie 1848, în Wisconsin. Părinţii erau emigranţi veniţi de puţin timp din Scoţia și locuiau la o fermă în Dane County. Casa era de fapt o cabană de lemn așezată la marginea unei păduri, un loc excelent de joacă pentru copii, dar și o provocare la fel de mare pentru ei, deoarece, ori de câte ori mergeau la școală, trebuiau să parcurgă pe jos o distanţă semnificativă prin pădure. Kate a fost cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei, din care doar patru au supravieţuit până la vârsta adultă. Mama obișnuia să le citească seara în jurul focului, și copiii au crescut cu această pasiune pentru cărţi și cunoaștere. Totuși, părinţii nu au intenţionat niciodată să îi vadă lucrând altceva decât făceau ei.
De la vârsta de 9 ani, Kate a mers cu consecvenţă la școală, parcurgând zilnic cei 6 kilometri prin pădure, la început singură, apoi împreună cu fraţii ei. După terminarea școlii, pentru că fetele nu erau încurajate să meargă la universitate, a continuat să citească singură tot ce îi pica în mână. Așa a aflat de Florence Nightingale și de activitatea ei din Europa. Povestea a captivat-o atât de mult, încât a decis să se pregătească intens pentru a deveni într-o zi asistentă medicală. Cu toate că ţinea foarte mult la visul ei, i-a promis mamei că nu va pleca de acasă până când sora ei cea mai mică nu va împlini 16 ani. Părinţii nu au văzut însă cu ochi buni dorinţa ei de a studia și de a pune atâta pasiune în studiul cărţilor și au încercat să o descurajeze. Până la urmă, toată lumea considera că fetele trebuiau să se căsătorească și să aibă grijă de familiile lor, nu să se dedice unei meserii, așa cum făceau băieţii. A învăţat singură geologie, zoologie, algebră, astronomie și latină. Dacă propoziţia aceasta ar fi fost despre cineva contemporan cu noi, și tot ar fi fost ceva neobișnuit; dar ca o tânără, care își ajuta mama la treburile casnice, care trebuia cel mai probabil să dea o mână de ajutor și la muncile câmpului și care era continuu descurajată de părinţi atunci când lua o carte în mână, să reușească o asemenea performanţă era de-a dreptul o minune.
La vârsta de 18 ani, un învăţător tânăr și sensibil a sosit în localitatea lor, iar între cei doi s-a dezvoltat o prietenie ce apoi a devenit logodnă. Doreau să se căsătorească, dar, pentru că tânărul Porter a fost chemat în armată, au decis să amâne nunta pentru când se va întoarce. Din păcate, tânărul nici măcar nu a ajuns să lupte pe front în Războiul Civil pentru că a murit într-o tabără de instruire din pricina pneumoniei. Kate a suferit mult și nu s-a mai căsătorit niciodată. A trebuit încet să renunţe la planurile pe care le făcuse pentru viitoarea sa familie, dar nu și la visul ei de a deveni asistentă. Între timp, spiritul ei critic și dorinţa de a cunoaște cât mai bine adevărul au făcut-o să se apuce să studieze cu seriozitate Biblia și, împreună cu tatăl și cu fratele ei, s-a botezat în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.
În 1867, când sora ei a împlinit 16 ani, Kate le-a spus părinţilor că vrea să se mute la Battle Creek, unde adventiștii deschiseseră primul lor centru de sănătate, ce avea să fie cunoscut mai târziu ca Sanatoriul din Battle Creek. Ceea ce a găsit la Battle Creek nu era însă întocmai cum se așteptase, și Kate a înţeles repede că avea nevoie să știe mai multe pentru a putea fi cu adevărat de folos. Așa că, aflând despre un centru medical din New Jersey, deschis de doctorul Russell Thacher Trall, care le oferea pacienţilor tratamente pe baza principiilor hidroterapiei, a plecat să studieze acolo timp de doi ani metodele de tratament atât de revoluţionare, și totuși atât de simple.
Spiritul ei atent și inventiv a ajutat-o să descopere cu tristeţe faptul că mulţi din cei care veneau ca misionari, pentru că nu aveau niciun fel de instruire prealabilă, se îmbolnăveau de malarie și mureau.
În toată această perioadă, Kate a trebuit să muncească pentru a se întreţine. Chiar dacă le scria destul de des părinţilor, se pare că nu a primit niciodată ajutor financiar de la ei și nici încurajări pentru a merge mai departe. După doi ani, în 1869, ea se va reîntoarce la Battle Creek, încercând să implementeze lucrurile învăţate. Dar conducerea sanatoriului nu era încă pregătită să accepte toate lucrurile pe care le promova ea. În același timp, ea simţea nevoia de o pregătire medicală mai serioasă pentru a putea la rândul ei să se ocupe de instruirea asistentelor medicale, așa că, în 1870, aflând de oferta Universităţii din Michigan, a mers să dea examenul de admitere. Chiar dacă erau admise în programul de zi, la fel ca băieţii, fetele trebuiau să plătească în plus o taxă de școlarizare de 500 de dolari pe an. Sumă nu era deloc mică pentru posibilităţile de atunci și era menită să fie un alt mijloc prin care fetele să fie descurajate să se înscrie. Kate a plătit din micile ei economii taxa în fiecare an, reușind să termine școala și să se întoarcă la Battle Creek, de data aceasta ca dr. Catherine Lindsay. Avea 35 de ani.
Pionierat în educaţia medicală
În același an se întorsese de la studii și tânărul John Harvey Kellogg, cel ce avea să devină unul din cei mai cunoscuţi medici din Statele Unite. Kellogg a fost câștigat de visul lui Kate pentru instruirea asistentelor medicale, așa că, la insistenţele ei, în 1883 au pus bazele primei școli adventiste pentru asistente medicale. De fapt, Kate își va dedica viaţa acestei activităţi, fiind adeseori comparată cu eroina adolescenţei sale – Florence Nightingale.
Se spune despre ea că era un profesor deosebit de exigent, care dădea examene orale și insista mult pe excelenţă în dreptul celor ce voiau să devină asistente medicale.
În 1896, Kate a plecat în Africa de Sud pentru a ajuta la dezvoltarea activităţii medicale a adventiștilor în această zonă. Din păcate, pentru că nu a reușit să stea suficient timp în Anglia pentru a-și echivala toate diplomele din Statele Unite, nu a primit aprobarea de a lucra ca medic, ci doar ca asistentă medicală. Spiritul ei atent și inventiv a ajutat-o să descopere cu tristeţe faptul că mulţi din cei care veneau ca misionari, pentru că nu aveau niciun fel de instruire prealabilă, se îmbolnăveau de malarie și mureau. Așa că ea elaborează în perioada acesta primul manual de instruire a misionarilor, un ghid excelent care a salvat apoi viaţa multor tineri care veneau din Europa sau America să lucreze în Africa.
În ciuda dificultăţilor întâlnite, a înfiinţat în Cape Town o școală de instruire a asistentelor medicale și a ţinut un mic curs de pregătire și pentru personalul de la Misiunea Matabele, aflată astăzi pe teritoriul statului Zimbabwe și cunoscută mai târziu ca Misiunea Solusi. Tot aici, pe banii ei, va săpa o fântână și îi va învăţa pe localnici să cultive porumb.
În 1899, a fost nevoită să se întoarcă în Statele Unite, dar în drumul spre casă a rămas o vreme în Europa și a vizitat sanatoriul adventist din Skodsborg. Apoi și-a cumpărat o casă în Carolina de Nord, dar la scurt timp o va dona comunităţii adventiste de aici pentru deschiderea unui centru medical. În 1901, încurajată de doctorul Kellogg, s-a mutat la Sanatoriul din Boulder, Colorado, unde, din 1902, va fi director medical și principalul profesor al școlii de asistente medicale.
Cei care au cunoscut-o își amintesc cum, chiar și la 77 de ani, în ciuda astmului cu care se lupta din copilărie și a artritei care o făcea să se miște cu mari dificultăţi, continua să ajute cu mult entuziasm la pregătirea viitoarelor asistente medicale. A murit la 31 martie 1923, lăsând în urmă o moștenire greu de contabilizat – sistemul adventist de educaţie medicală, răspândit astăzi în toată lumea și apreciat de toţi cei care ajung să îl cunoască și un model de excelenţă pe care, înainte de a-l impune altora, și l-a impus sieși, încă din vremea când cutreiera pădurile din jurul fermei părinţilor ei și învăţa limba latină la lumina opaiţului din dormitor.
Bibliografie selectivă
- Lorena M.Jeske, „Lindsay, Catherine «Kate»”, înEncyclopedia of Seventh-day Adventists (online), 29 ianuarie 2020, disponibil la https://encyclopedia.adventist.org/article?id=69OS.
- „PioneerStory – Dr. Kate Lindsay” înAdventist History Library (online), disponibil la https://adventisthistory.wordpress.com/2009/01/08/dr-kate-lindsay.
- „Dr. Katherine Lindsay”, înLomaLinda University Digital Albums (online), disponibil la https://cdm.llu.edu/digital/collection/photodb/id/4711.
- KathrynJensen Nelson, „Our Medical Work from 1866–1896 – No. 13. The Opening of the First Seventh-day Adventist School of Nursing”, în The Ministry, vol. 14, nr. 1, 1941, pp. 30–33, disponibil la https://www.ministrymagazine.org/archive/1941/01/nursing-opening.
Adrian Neagu redă povestea inspiraţională a lui Kate Lindsay, care, prin determinare, răbdare și pasiune, a depășit barierele vremii sale pentru a deveni o pionieră în educaţia medicală și a lăsat o moștenire valoroasă în sistemul adventist de educaţie medicală.
