Un studiu pretinde că gândirea analitică diminuează credinţa

881

Puţine dezbateri încing spiritele aşa cum o face opoziţia dintre ştiinţă şi religie. Adoptarea radicală a oricăreia dintre cele două poziţii a dus la discreditarea extremă a poziţiei opuse. Un nou studiu vine să arunce gaz pe foc, lansând o ipoteză psihologică incendiară: gândirea analitică diminuează credinţa religioasă.

Dând la o parte limbajul academic, cineva s-ar putea întreba dacă în spatele ipotezei studiului nu se află cumva pretenţia că oamenii religioşi sunt mai… prostuţi. Ei bine, cercetătorii de la Universitatea British Columbia din Canada, care au publicat studiul, fac o distincţie clară între gândirea analitică (raţională, structurală, matematică) şi gândirea intuitivă (rapidă, bazată pe impulsuri, necalculată). Ei spun că oamenii predispuşi la o gândire analitică sunt mai puţin înclinaţi să adopte o credinţă religioasă. „Nu credem că un fel de a gândi e superior celuilalt. Ambele sunt importante şi ambele au costuri şi beneficii", apreciază cei doi cercetători.

Cum au ajuns la această concluzie?

Oamenii de ştiinţă au efectuat câteva experimente simple prin care au corelat tipul de gândire şi predilecţia pentru religie.

În primul experiment, participanţii au fost rugaţi să rezolve o problemă care nu poate fi rezolvată decât prin „păcălirea” intuiţiei. „O bâtă (de baseball, n.r.) şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?” Răspunsul imediat, intuitiv, ar fi 10 cenţi. Însă cei care şi-au luat timp să calculeze răspunsul corect au ajuns la alt rezultat: 5 cenţi. După această testare, cercetătorii au aplicat un chestionar de evaluare a implicării religioase şi au concluzionat că persoanele cu o gândire analitică (cei care au rezolvat corect problema) sunt mai puţin predispuse să spună că ar crede în Dumnezeu.

Alte câteva experimente au încercat să evalueze o eventuală relaţie de cauzalitate între gândirea analitică şi diminuarea credinţei. Astfel, cercetătorii au expus participanţii la factori de creştere a gândirii analitice, precum expunerea la o fotografie a statuii „Gânditorul” (despre care studii anterioare arată că îi predispune pe privitorii ei să gândească) sau lectura unui text scris cu font Italic (despre care se spune că ar stimula raţiunea).

Ulterior au aplicat un chestionar de verificare a credinţei religioase a participanţilor, iar rezultatul a fost acela că grupul de subiecţi expuşi la factorii de sporire a gândirii analitice erau mai puţin predispuşi decât cei din celălalt grup să exprime o credinţă religioasă. Aceasta deşi, cu câteva săptămâni înainte de studiu, oamenii de ştiinţă aplicaseră un chestionar de evaluare a înclinaţiei spre religie şi nu au găsit diferenţe semnificative între cele două grupuri, notează revista Time.

Ce înseamnă asta?

Modificările de credinţă, notate de cercetători după expunerea participanţilor la factori care predispun la o gândire analitică, nu au fost majore. „Nu transformăm oamenii în atei”, a explicat unul dintre autorii studiului. „Nu spunem că gândirea analitică îi întoarce pe oameni împotriva religiei… Sunt mai multe lucruri care se întâmplă aici", apreciază autorii.

Ceea ce indică studiul este că „la baza credinţei stă un număr de intuiţii pe care le avem cu privire la lumea care ne înconjoară. Oamenii nu ajung la credinţă în mod necesar datorită raţiunii. Intuiţia ne ajută”, a punctat cercetătorul Ara Norenzayan.

„Studiul nostru sprijină ideea că gândirea analitică îi poate îndepărta pe oameni de la gândirea intuitivă", a mai adăugat Norenzayan. Aceasta nu înseamnă însă că unul dintre modurile de gândire este mai valoros decât celălalt, ci că fricţiunea între gândirea intuitivă şi cea analitică ar putea explica originea credinţei sau a necredinţei, spun autorii.

Autorii diferenţiază însă gândirea intuitivă de cea analitică, precizând că eficienţa primei este dată de rapiditate, în timp ce eficienţa celei de-a doua modalităţi de gândire este dată de calcul. Cei doi atrag totuşi atenţia asupra faptului că şi gândirea intuitivă şi cea analitică au avantaje şi dezavantaje.