Știinţa evaluează puterea de vindecare a rugăciunii

409

În opinia lui Candy Gunther Brown, profesoară de studii religioase la Universitatea Indiana și autoarea lucrării „Testing Prayer: Science and Healing", publicată de Harvard University Press, știinţa nu poate să demonstreze existenţa sau nonexistenţa unui factor supra-uman, sau dacă acesta răspunde la rugăciuni. Dar dacă practica rugăciunii are impact asupra sănătăţii noastre, este o întrebare la care știinţa poate să răspundă.

În opinia lui Candy Gunther Brown, profesoară de studii religioase la Universitatea Indiana și autoarea lucrării „Testing Prayer: Science and Healing”, publicată de Harvard University Press, știinţa nu poate să demonstreze existenţa sau nonexistenţa unui factor supra-uman, sau dacă acesta răspunde la rugăciuni. Dar dacă practica rugăciunii are impact asupra sănătăţii noastre, este o întrebare la care știinţa poate să răspundă.

Brown afirmă, într-un editorial pentru Huffington Post, că a făcut cercetări în domeniul „rugăciunii proximale” – sau rugăciunea din apropierea pacientului – timp de 8 ani. De aceea și studiul „Global Pentecostal and Charismatic Healing”, publicat în 2011 de Oxford University Press, s-a concentrat pe efectele clinice ale rugăciunii proximale, fără să încerce să explice mecanismele prin care au avut loc îmbunătăţirile.Dr. Brown și colegii ei au efectuat studiul, ca parte a unui program de cercetare privind semnificaţia culturală şi experienţa practicilor spirituale de vindecare.

„Am ales să investigăm efectul rugăciunii proximale, pentru că este modul în care o mulţime de oameni se roagă pentru vindecare și este modul practicat de creştini penticostali si carismatici din întreaga lume,” scrie profesoara.Echipa a studiat impactul rugăciunii proximale asupra persoanelor defavorizate, cu probleme de vedere sau de auz în SUA, Canada, Brazilia și Mozambic. Ei au evaluat 14 subiecţi care au raportat probleme cu auzul şi 11, care au declarat că nu văd bine. Toţi au fost supuși unor teste medicale atât înainte cât şi după ce au fost subiectul unor rugăciuni de vindecare. Cercetătorii spun că vederea şi auzul pacienţilor evaluaţi s-au îmbunătăţit imediat după ce oamenii care au participat la studiu, s-au rugat pentru ei.

Un audiometru şi alte instrumente de măsurat acuitatea vizuală au fost folosite pentru a măsura efectele. Cercetătorii au descoperit că, după rugăciuni, doi subiecţi cu deficienţe de auz au reușit să detecteze un sunet de 50 de decibeli, şi la alţi trei subiecţi acuitatea vizuală s-a îmbunătăţit astfel încât de la citirea rândului 20/400, sau mai rău, au trecut la citirea rândului 20/80, sau mai bine.Societatea Naţională Seculară a evaluat studiul ca fiind „extrem de suspect.” Terry Sanderson, preşedintele SNS, a declarat: „Acesta este un studiu extrem de suspect, bazat pe rezultate vagi, în locuri în care verificarea ar fi imposibilă. Există o motivaţie religioasă, destul de evidentă, care subminează imparţialitatea acesteia.” Sanderson a mai acuzat că studiul „exploatează disperarea oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă, care sunt în imposibilitatea de a accesa sisteme de îngrijire medicală corespunzătoare, în scopul de a-i aduce sub influenţa acestor biserici penticostale.”

„Adevărul este că toate studiile de vindecare prin rugăciune, efectuate în mod corespunzător, au arătat că rugăciunile ar fi ineficiente sau chiar, într-o anumită instanţă, contraproductive”, a conchis Sanderson.Într-adevăr, majoritatea studiilor care s-au făcut în acest domeniu au ajuns la rezultate nefavorabile pentru religie, criticii exprimându-și indignarea pentru faptul că guvernul american, care a contribuit cu milioane de dolari la finanţarea acestui tip de cercetare, doar în ultimii patru ani, ar cheltui banii contribuabililor pentru a studia ceva ce spun ei că nu are nimic de-a face cu ştiinţa.

Niciuna dintre pretenţiile celor doi nu poate fi verificată. Spre deosebire de studiile lui Brown, cele invocate de Sanderson au analizat efectele rugăciunii la distanţă, nu proximale, deci rezultatele nu pot fi comparate.Din anii 1990, când cercetătorii americani au demarat astfel de proiecte de cercetare (double blinded = adică atât agentul investigator cât și subiectul nu sunt conștienţi de efectuarea experimentului), s-au făcut zeci de studii despre efectul rugăciunii la distanţă asupra stării de sănătate, dintre care unele au fost retrase sau reevaluate. Rezultatele sunt mixte și sunt aproape imposibil de comparat având în vedere că nu există un singur panou de control. Unii au folosit congregaţii întregi care s-au rugat pentru pacienţi, alţii doar câţiva oameni. Unii s-au rugat o dată, alţii de 10 ori. Unele studii au folosit budiști, altele creștini. Mesajele rugăciunilor au fost diferite de fiecare dată, unii rugându-se pentru sănătate, alţii pentru împlinirea voinţei divine.

Pastorul Raymond J. Lawrence Jr., de la New York Presbyterian Hospital este de părere că „nu există nicio modalitate de a-L testa pe Dumnezeu. Acest exerciţiu face religia să pară ieftină și promovează o teologie infantilă, conform căreia Dumnezeu stă undeva, așteaptând să sfideze în mod miraculous legile naturii, ca să răspundă la rugăciuni.”

Anticipând dezbaterea, C.S. Lewis nu credea că asemenea studii vor dezvălui vreun rezultat pozitiv măsurabil. „Problema este că nu îmi dau seama cum o rugăciune veritabilă poate să se nască în asemenea condiţii”, spunea Lewis. „Să spui rugăciuni nu e totuna cu a te ruga; căci dacă ar fi, atunci o echipă de papagali ar putea foarte bine să ia locul oamenilor în experimentul nostru.” Lewis argumenta că această abordare tratează rugăciunea ca pe ceva „magic sau ca pe o mașină care funcţionează automat”.