De ce a permis Dumnezeu atacul din Newtown?

51

În momente de suferinţă, așa cum este cel provocat de atacul din Newtown (SUA), unii își șterg lacrimile mai repede decât alţii. Probabil așa se explică faptul că, în timp ce tragedia îi smerește pe unii, altora le dă un prilej de exprimare politică sau autopromovare.

Blogosfera americană l-a suspectat de apartenenţă la această ultimă categorie pe fostul guvernator Arkansas, Mike Huckabee (vezi video). Potrivit unei declaraţii făcute de Huckabee într-un videoclip, reprezentanţi ai presei și ai blogosferei americane au reacţionat deplasat atunci când au relatat că acesta face o asociere între interzicerea rugăciunii în școlile americane și atacul de la Sandy Hook.

„Ei bine, eu nu am zis nimic de felul acesta," a replicat Huckabee. „E vorba de mult mai mult decât a scoate rugăciunea sau orele de lectură a Bibliei din școli. E faptul că oamenii dau în judecată primăria pentru a nu fi confruntaţi cu o iesle, cu o scenă a nativităţii, sau cu colinde. Sunt intentate procese de înlăturare a unei cruci ridicate în memoria soldaţilor căzuţi la datorie. Guvernul dă ordine bisericilor sau companiilor deţinute de creștini, să își predea proprietăţile, pentru a furniza fonduri pentru finanţarea pilulelor pentru avort. Am renunţat intenţionat să mai numim unele lucruri 'păcătoase', numindu-le pur și simplu 'tulburări', sau chiar 'lucruri normale'. Și după ce renunţăm la valori morale fundamentale, ne întrebăm 'păi? Unde a fost Dumnezeu?'"…

Un consens neintenţionat

Fără ca Huckabee să știe, în capătul celălalt al Pământului, un oponent declarat al culturii americane, Ayatollahul Khamenei făcea, în Iran, o declaraţie similară. Un reprezentant oficial al liderului suprem al iranienilor anunţa că „lipsa religiei din Statele Unite este principalul motiv al atacului" de la Sandy Hook. Jurnaliștii Washington Post comentează că, cel mai probabil, afirmaţiile lui Khamenei erau „de uz intern" și că Ayatollahul urmărea, mai mult ca sigur, să sublinieze mesajul ultra-repetat al regimului, privind importanţa religiei în toate aspectele vieţii.

Centre de atenţie

„Știu că mulţi se vor supăra pe mine pentru ceea ce voi spune acum," a declarat și conservatorul James Dobson, liderul organizaţiei Focus on the Family, „însă o să vă spun părerea mea sinceră: eu cred că i-am întors spatele Scripturii și lui Dumnezeu și cred că El a lăsat ca judecata lui să cadă peste noi. Asta cred că se întâmplă," a conchis Dobson. Vorbind ascultătorilor săi în emisiunea radiofonică Dr. James Dobson's Family Talk, el a subliniat că faptul că „milioane de oameni au decis că Dumnezeu nu există, sau că este irelevant, (…) 54 de milioane de bebeluși au fost uciși" și că „instituţia căsătoriei se află pe marginea unei redefiniri totale (…) va avea consecinţe."Alţi lideri religioși au mers până în profunzimile individuale ale durerii provocate de atac. Rev. Jerry Smith, de la Biserica Episcopală Sf. Bartolomeu din Nashville spunea, într-un material publicat de The Tennessean, că „trebuie să vorbim despre acest atac și să recunoaștem că acesta este întunericul spre îndepărtarea căruia a venit Christos în lume."

Pentru foarte mulţi oameni (între care și mulţi care au observat de la distanţă evenimentele din SUA) atacul din Newtown atinge un punct nevralgic al credinţei lor într-un Dumnezeu bun și atotputernic. Copii nevinovaţi au murit în SUA și înainte de dezbaterile privind religia în școli, avorturile și drepturile homosexualilor. Cum a fost atunci posibil ca un Dumnezeu bun și atotputernic să permită întâmplarea tragediilor din lume?

Rick Warren, pastorul unei megabiserici din California și autorul cărţii Viaţa condusă de scop (A Puropose-Driven Life), puncta un început de răspuns anul trecut, în discursul susţinut la comemorarea a zece ani de la atacurile teroriste de la World Trade Center. Răul, spunea Warren, este parte a „celei mai mari binecuvântări și a celui mai mare blestem" al umanităţii: „capacitatea noastră de a face alegeri". În loc să facă o omenire care să acţioneze ca niște păpuși trase de un sforar, Dumnezeu a asigurat umanităţii liberul arbitru, a spus atunci Warren. Astfel, potrivit pastorului, omul putea să „iubească și să asculte de Dumnezeu liber, de bunăvoie. Dragostea nu e autentică atunci când nu ai altă opţiune."

Cum se poate?

Chestiunea teodiceei (posibilitatea ca răul să existe în ciuda existenţei unui Dumnezeu atotputernic și bun) a fost o provocare pentru teologi, de-a lungul secolelor, și nu s-a ajuns încă la un consens. Măcar din acest considerent, discursurile care decantează cu prea multă certitudine cauzele tragediei de la Sandy Hook ar fi de evitat.

Pragmatismul pe care îl reclamă agendele grupurilor de interese politice ar trebui să le conducă la acţiuni imediate, precum un control (în mod realist) mai strict al armelor, sau o gestionare mai eficientă a sistemului public pentru sănătate psihică. Cu siguranţă, dezbaterile privind apartenenţa religiei la spaţiul public nu ar trebui să fie înăbușite, însă poate ar fi indicat ca acestea să respecte mai întâi doliul naţional al americanilor și abia apoi partizanatul ideologic.