Alegerea sexului viitorului copil este criticată ca industrie

456

    Tot mai mulţi oameni sunt atrași în SUA de legislaţia care permite alegerea sexului viitorului copil prin procedura fertilizării in vitro (FIV). CNN notează că în Thailanda, unde costurile sunt la jumătate, se întâlnește același fenomen – „industria designului de copii".

 

    Dr. Jeffrey Steinberg conduce Institutele de Fertilizare, cu clinici în New York și Los Angeles, unde părinţii vin pentru a alege sexul viitorului lor copil. Procedura cunoscută sub numele de diagnoză genetică pre-implantare (PGD) costă peste 20.000 de dolari. Ca în toate procedurile FIV, se creează mai mulţi embrioni, majoritatea lor fiind distruși apoi în procesul de selecţie și implantare. În cazul alegerii sexului, se selectează doar embrionii cu sexul respectiv. Un caz recunoscut pe site-ul instituţiei este acela în care, pentru nașterea unei fetiţe, au fost produși 3 embrioni feminini, 7 masculini, iar 2 au ieșit anormali. Doi embrioni feminini din totalul de 12 produși au fost implantaţi.

    Clinica menţionează că are clienţi din 147 de ţări, 70% dintre clienţi venind din afara Americii. Procedura PGD a fost iniţiată pentru a feri cuplurile care sufereau de anumite boli de transmiterea acestora asupra copiilor lor. În Scoţia este permisă PGD doar în cazul în care copiii ar putea dezvolta incapacităţi locomotorii. La începutul cercetării, se puteau testa 3 cromozomi și detecta două boli. Acum se testează toţi cei 46 de cromozomi și pot fi identificate peste 400 de boli.

    Institutele de Fertilizare au stârnit proteste după ce au anunţat anul trecut că specialiștii pot alege și culoarea ochilor sau a părului viitorului copil. Steinberg recunoaște că Vaticanul i-a trimis o scrisoare prin care i se cere reevaluarea practicii, în cazul în care avea să fie dusă la bun sfârșit. „Cei de la Vatican au fost foarte amabili cerându-ne să reevaluăm ceea ce facem. Cercetarea nu intră în discuţie acum, dar va intra în viitor. Am fost criticaţi pentru asta, dar intenţia a fost aceea de a trata cazurile copiilor cu albinism, care nu aveau pigment colorat."

    Steinberg recunoaște că se confruntă și cu alte critici. „Cineva mi-a lăsat un bilet pe mașină cu înscrisul: „Copiii de eprubetă nu au suflet." La vremea aceea era ceva nou; acum, după 30 de ani, mergi la o petrecere și jumătate dintre copii sunt născuţi FIV. Nu ne jucăm de-a Dumnezeu. Ceea ce facem este să studiem lucrarea lui Dumnezeu, să studiem creaţiile sale și să învăţăm de la ele. Nu noi facem băieţi sau fete, ci cuplurile fac asta." O altă critică privește ajutorul dat cuplurilor gay, care apelează la donatoare de ovule și mamă purtătoare. Pentru militanţii pro-viaţă, orice embrion distrus echivalează cu un avort.

    În Australia, unde PGD este interzisă din raţiuni etice, Herald Sun notează cazul unei femei decisă să aibă o fată. „Aș face orice să am o fată. Nu mi-aș da băieţii pe un milion de fete, nu e vorba de asta. Ci doar de faptul că eu și soţul ne dorim o fată." În ultima perioadă, Thailanda atrage cuplurile interesate, întrucât legislaţia, deși descurajează și nu recomandă procedura, o permite. Costul estimat este de aproximativ 9.000 de dolari americani.

    Alegerea sexului este ilegală în multe state ale lumii, în Europa, Australia, China. În același timp, preferinţa pentru sexul copilului marchează orice societate, de la cele primitive la cele dezvoltate. În luna martie, The Economist afirma că în Asia peste 100 de milioane de avorturi au avut la bază simplul fapt că copilul născut era fată.