Lucrurile care ne fac să renunţăm la religie

3177

Internetul are un rol important în renunţarea la religie. Aceasta este concluzia unui studiu care corelează scăderea dramatică a numărului afiliaţilor religioși din SUA cu creșterea utilizatorilor de internet.

SUA este un caz de studiu bun pentru a identifica ce factori pot duce la renunţarea la religie, având în vedere că aici se identifică cel mai bine acest trend ce crește într-un ritm fără precedent în ultimii ani. Conform datelor de la General Social Survey, o analiză sociologică realizată de Universitatea din Chicago încă din anii 1972, numărul neafiliaţilor religios s-a menţinut constant la 5% din 1970 până aproximativ în 1990, când a început să crească până la 20% în 2010.

Pe aceste studii a lucrat Allen Downey, cercetător la MIT, care a analizat răspunsurile a aproape 9.000 de persoane. Cifrele celor de la Universitatea Chicago sunt susţinute și de sondajele celor de la Pew, care pune la 20% numărul neafiliaţilor în anul 2012.

Downey vrea să determine corelaţiile dintre scăderea numărului celor care declară că aparţin unei religii cu alte elemente relevate în studii, precum educaţia religioasă, statusul socioeconomic, nivelul de educaţie etc.

Rezultatele sale arată că cea mai mare influenţă asupra afilierii religioase este educaţia religioasă primită în copilărie. Cei care primesc o astfel de educaţie au mai multe șanse să își menţină afilierea religioasă și mai târziu în viaţă. Numărul acestora a început să scadă din 1990, și acest element ar putea fi „responsabil” pentru 25% din scăderea numărului de afiliaţi.

Un alt element care joacă un rol important este creșterea nivelului de educaţie. Numărul celor cu studii superioare a crescut de la 17,4% la 27,2% în anii 2000. Cu toate astea, este un element care explică doar 5% din numărul celor care au renunţat la religie.

Aici intervine internetul. În anii 1980, aproape nimeni nu folosea internetul, dar în 2010, 53% dintre americani petreceau câte 2 ore pe săptămână online, iar 25% mai mult de 7 ore. Această creștere se potrivește „în oglindă” cu descreșterea afiliaţilor religios. Downey calculează că internetul ar fi responsabil pentru 25% din această scădere.

Este ușor de închipuit cum ar funcţiona asta. „Pentru cei care locuiesc în comunităţi omogene, internetul oferă posibilitatea de a afla informaţii despre persoane de alte religii sau de nicio religie și de a interacţiona cu ei”, spune Downey.

Cu toate astea, legătura dintre cele două nu implică cauzalitate. „Dacă A se corelează cu B, pot fi mai multe posibile explicaţii. A poate cauza B, B poate cauza A, sau alt factor poate cauza și A și B”, scriu MIT Technology Review.

Cu toate astea, Downey își menţine concluziile: „Am avut control asupra tuturor candidaţilor evidenţi, inclusiv venitul, educaţia, statusul socioeconomic, mediul urban/rural. Dacă ar exista un al treilea factor ar trebui să aibă caracteristici specifice. Ar trebui să fie ceva nou care să crească în prevalenţă între 1990 şi 2000, la fel ca internetul. Este greu să îţi imaginezi care ar putea fi acesta”, spune Downey.

Atunci mai rămâne o întrebare. Downey a găsit trei factori care sunt „responsabili” pentru 50% din scăderea numărului celor afiliaţi religios. Atunci, ce se întâmplă cu ceilalţi 50%? Ce anume din viaţa noastră modernă, care nu a putut fi identificat în aceste studii, poate avea un impact atât de mare asupra vieţii noastre religioase?

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.