Morala creștină, o „ciudăţenie” într-o lume bizară

52

„A spune că ceva este «rău» este perceput de mulţi ca fiind dezagreabil, chiar primitiv. În schimb, folosim expresia «caracter oportun». Adulterul nu este considerat «greșit», ci doar «imprudent». Furtul nu este greşit dacă vorbim despre confiscarea proprietăţii de anumite structuri guvernamentale, și devine chiar noroc dacă nu ai fost prins furând o mașină. Crima este o infracţiune capitală, cu excepţia cazului în care victima este un copil nenăscut care nu are încă 9 luni", afirmă vicepreședintele de la Family Research Council. Mai există ceva cu adevărat „rău" în societate?

Într-un interviu acordat recent unui post de radio, Rob Schwarzwalder, vicepreședinte al Family Research Council, a fost întrebat dacă există posibilitatea de a fi corect moral, fără a fi corect din punct de vedere sexual. Întrebarea era în legătură cu situaţia actuală din organizaţia Cercetaşilor, din SUA. Recent, Cercetaşii din Statele Unite ale Americii au publicat proiectul de modificare a statutului organizaţiei, care include acceptarea băieţilor gay în rândul membrilor, dar interzice accesul acestora în funcţii de conducere. De asemenea, organizaţia menţine interdicţia privitoare la aderarea ateilor şi necredincioşilor, care ar contraveni cu jurământul cercetaşilor, ce afirmă: „Promit să onorez cât mai bine pe Dumnezeu şi ţara mea şi să ascult de legea cercetaşilor", conform Reuters.

„Cercetășia a fost fondată pe principii morale iudeo-creștine și de acolo a plecat. Moralitatea Cercetaşilor a fost moralitatea Vechiului și Noului Testament, care învaţă că există doar comportamentul sexual intim admis de Dumnezeu între un bărbat și o femeie, în cadrul căsătoriei", a fost răspunsul oferit de către Schwarzwalder și publicat într-un articol pentru Religion Today.

Abordând mai departe situaţia complexă în care se regăsește cea mai puternică și cea mai populară organizaţie de educaţie din Statele Unite ale Americii, Schwarzwalder consideră că s-a ajuns aici fiindcă „morala absolută este percepută nu numai ca arhaică, dar și odioasă". Adesea, el însuși este acuzat că a devenit „nesuferit" fiindcă percepe căsătoria ca o uniune între un bărbat și o femeie și consideră o necesitate protejarea copiilor din Boy Scouts de expunerea prematură la controverse sexuale.

Incoerenţa morală și efectele sale

Relativismul moral, mass-media ce încurajează sexul de toate tipurile și o cultură care acceptă cu ușurinţă divorţul, promiscuitatea, adulterul și avortul sunt doar rezultatul unei incoerenţe morale a societăţii actuale, consideră vicepreședintele organizaţiei americane. În opinia sa, nicio civilizaţie nu poate suporta mult timp o astfel de platformă. Acceptabilitatea morală trebuie să fie reglementată de ceva mai mult decât de consimţământul popular, având nevoie de un standard absolut reprezentat de Dumnezeu. Însă, în condiţiile relativismului moral, dificultăţile pentru cei care mai cred în valorile creștine sunt majore: „Trebuie doar să fim pregătiţi pentru capriciile, uimirea și chiar ostilitatea colegilor și să nu presupunem că ipotezele noastre morale de bază sunt și ale lor. Niciodată nu a existat un moment în care a fi creștin este, pentru atât de mulţi, atât de ciudat".

Omul, prizonier al relativismului etic

În ce măsură termenii în care se construiește astăzi conceptul de toleranţă pot contribui la destructurarea societăţii? „Omul dezvoltă o noţiune inexactă despre libertate, confundând libertatea interioară cu permisivitatea. Toleranţa sa e bazată nu pe respectul integral al persoanei umane, ci pe convingerea că toate lucrurile au aceeaşi valoare, deoarece nimic nu este adevărat în mod absolut", afirma Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti, în cartea Fascinaţia binelui. În consecinţă, omul poate accepta dubla măsură, vorbind despre valori, dar în egală măsură negându-le. Referindu-se la același aspect, Andrei Pleșu sesiza, în Minima Moralia, că societatea actuală este fondată pe o structură ce exprimă confuzia cu privire la ceea ce înseamnă valoarea etică: „Întâlnim, din păcate, nenumăraţi oameni de cultură admirabili prin cunoștinţele lor, dar pe care, omenește vorbind, nu dai doi bani […] autorităţi «intelectuale» lipsite de orice autoritate morală". Concluzia filosofului român este că redresarea societăţii presupune o redirecţionare spre alte sfere decât cele terestre, deoarece „morala e o disciplină a cărei «temelie solidă» e dincolo de plafonul norilor. Sub nori e numai tărâmul aplicabilităţii ei."