Parteneriat între Stat și Biserică, în România

98

Parlamentul României a adoptat legea prin care se face primul pas în transferul unor servicii sociale dinspre Stat către Biserică. Deși votată și de putere, și de opoziţie, nu au lipsit acuzele că acţiunile Bisericii vor fi supuse politizării.

Legea Parteneriatului dintre stat și biserică în domeniul asistenţei sociale a fost adoptată marţi, 8 februarie, în Camera Deputaţilor. Conform legii, unităţile de cult vor putea oferi servicii sociale vârstnicilor, persoanelor fără adăpost, copiilor orfani sau cu probleme medicale sau familiale, seropozitivilor şi persoanelor provenind din familii sărace sau marcate de violenţă și alcool. Programul de finanţare care va asigura desfășurarea proiectelor prevede ca 80% din fonduri să fie oferite de stat, iar 20% să fie obţinute de biserică prin donaţii și sponsorizări. Iniţiatoarea proiectului, Raluca Turcan, a arătat și traseul unui astfel de proiect, văzut ca program naţional: unităţile de cult identifică nevoia din teritoriu, fac un proiect care este trimis apoi la Ministerul Muncii și apoi, în urma analizei, vor primi finanţarea între 20% şi 80% din costurile estimate.

După ce a trecut de Senat, cu o majoritate covârșitoare de voturi pentru, legea a fost adoptată ieri și de deputaţi, cu 254 voturi pentru, 7 împotrivă și 5 abţineri, atât puterea cât și opoziţia votând majoritar în favoarea ei. Evenimentul Zilei atrage atenţia că demersul este o dovadă a faptului că politicienii nu trec cu vederea „potenţialul electoral al bisericii". Unii politicieni văd în acest demers o situaţie în care Statul își supune Biserica. „Biserica este practic pusă în subordinea puterii politice", a spus Ludovic Orban, unul dintre cei care au votat împotriva legii. Deputatul liberal explică: „Biserica este practic legată de guvern prin această lege, pentru că alocarea fondurilor se face prin decizii guvernamentale, unde în mod evident, se va interveni arbitrariu şi activitatea socială a Bisericii va fi condiţionată."

Pentru a contracara acuzaţiile de politizare a acţiunilor bisericii, iniţiatoarea democrat-liberală a proiectului de lege a arătat că „oriunde sunt oameni şi decizii umane poate să apară politizare. Însă prin principiile stabilite de lege şi criteriile de finanţare a acestor proiecte, şansele de politizare sunt reduse. Trebuie să mergem pe transparenţă totală şi pe solicitarea autorităţilor locale." Raluca Turcan explică faptul că în comisiile de aprobare a proiectelor vor fi 3 reprezentanţi ai statului și 4 ai bisericii.

Se pune întrebarea și dacă proiectele bisericilor minoritare vor avea aceleași șanse de aprobare a finanţării. Proiectul de lege a avut de la bun început o direcţie în care ortodoxia a pornit ca biserică favorizată. Acest fapt a fost observat chiar de guvern, care a retrimis în 2010 legea parlamentului. Guvernul atrăgea atenţia că, prin termenul de „biserică", ar fi trebuit înţeles și cel de cult, dând exemplu cultul musulman, cultul mozaic sau organizaţia religioasă Martorii lui Iehova, niciuneia dintre acestea nefiindu-le specifică denumirea de „biserică". De asemenea, guvernul a amintit că sunt culte religioase care nu acceptă subvenţii din partea statului. Alte observaţii au ţinut de sintagmele folosite în proiectul de lege, guvernul propunând expresia „centre de servicii ale cultelor religioase" în locul sintagmei „așezăminte sociale bisericești", sau „personal clerical din comunităţile unde (…)", nu „preoţii din parohiile unde (…)".