Provocat să pui întrebări dacă dorești răspunsuri

627

Mulţi creștini se luptă cu întrebări ce par a fi fără răspuns. De ce permite Dumnezeu atât de multă nedreptate? De ce îngăduie Dumnezeu evenimentele oribile din istoria lumii? Cum poate un Dumnezeu iubitor să permită atât de multă suferinţă? În opinia unui publicist de la Christian Today, răspunsul există, însă noi nu mai avem nici răbdarea, nici disponibilitatea de a-l căuta.

Pentru a-și susţine argumentaţia, publicistul Dick Slikker se folosește de dilemele unuia dintre profeţii importanţi ai Vechiului Testament. Habacuc nu a avut reţineri în a-L întreba pe Dumnezeu de ce nedreptăţile se desfășoară sub privirile sale. Surpriza acestei abordări constă în faptul că Dumnezeu chiar răspunde. Dumnezeu nu doar că nu este supărat, ci ia în serios întrebările profetului, notează Slikker pentru Christian Today.

Cum este posibil ca Dumnezeu să apeleze pentru realizarea planurilor sale la niște străini care nu își exprimau credinţa în El? Habacuc nu înţelege nimic din aceasta. Cu atât mai mult cu cât babilonienii nu erau trimiși ca să ofere ajutor, ci ca un instrument de pedeapsă. Aceasta nu se potrivea cu ceea ce Habacuc aștepta ca un profet al lui Dumnezeu.

Plecând de la trăirile sufletești ale profetului, publicistul de la Christian Today consideră că în momentele în care ne confruntăm cu dificultăţi ar trebui să fim deschiși spre lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le învăţăm. În continuare, el afirmă că dacă nu vom lua în considerare posibilitatea ca Dumnezeu să indice pentru noi un traseu cu totul diferit, am putea fi foarte dezamăgiţi. Dumnezeu pare a fi mai interesat de procesul vieţii noastre decât de situaţiile de moment în care ne aflăm, fiindcă doar prin acest proces Dumnezeu ne poate transforma. Pe parcursul acestui proces putem interpreta în mod eronat răspunsurile lui Dumnezeu, de aceea este atât de important să folosim Scriptura ca ghid. Mulţi creștini își bazează evaluarea pe percepţia personală, însă aceasta este prea limitată sau prea subiectivă, avertizează Slikker.

Cum ar trebui să reacţionăm atunci când Dumnezeu apelează la „babilonieni” pentru a ne corecta? „De multe ori se pare că Dumnezeu folosește oamenii care nu ne plac”, își exprimă Slikker convingerea, menţionând că Dumnezeu permite ca anumite evenimente să se petreacă, nefiind El cel care le generează. El consideră că Dumnezeu poate folosi totul, inclusiv nedreptatea (cum ar fi cea provocată de babilonieni), pentru a ne învăţa nu doar despre ce face Dumnezeu, ci cine este Dumnezeu. În această privinţă, esenţial este ca atunci când Îi punem întrebări lui Dumnezeu să fim și dispuşi să auzim vocea Lui, sugerează publicistul american. Această atitudine proactivă poate fi, însă, împiedicată dacă educaţia noastră spirituală este superficială. Întâlnirile bisericii sunt adesea prea concentrate pe consum și generarea unei stări de bine sufletești, și mult prea puţin pe adâncime spirituală și aplicare practică. Acesta ar fi motivul pentru care nu mai suntem în căutarea și nici în așteptarea unui răspuns, își exprimă Slikker dezamăgirea.

Căutarea răspunsurilor în spaţiul autohton

78% din români spun că citesc, conform unui studiu realizat de către Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), informează Gândul. La întrebarea legată de titlul cărţii preferate, cele mai multe menţiuni în preferinţele respondenţilor le-a obţinut romanul Pe aripile vântului (3,02%), urmat de Biblie (2,5%) şi romanul Moromeţii (2,19%). Pe de altă parte, în urma unei cercetări STISOC, 53% dintre români declară că merg la biserică cel puţin o dată pe lună. Autorii studiului compară procentul cu media internaţională și afirmă că, în „cifră absolută, poate să pară lipsit de semnificaţie; privită din perspectiva comparativă internaţională, cifra indică, însă, un grad înalt de practică religioasă.” Cifrele statistice sugerate și de alte studii sugerează o discrepanţă între exprimarea religioasă formală și instruirea spirituală ca urmare a lecturării textului sacru. În aceste condiţii, pare justificată observaţia lui Andrei Pleșu care sesiza că „drept-credincioşii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiolă de apă sfinţită, cei care stau la rând cu zilele ca să mângâie moaşte de sfinţi, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică. Cei mai cinstiţi recunosc că nu-i cunosc autorul, ba chiar că n-au citit-o niciodată”, menţiona filosoful român, într-un articol publicat de Adevărul.

Acest gen de indiferenţă a fost constatat și de Papa Benedict al XVI-lea, care avertiza că asistăm pe plan global la „o formă dublă de ignoranţă: ignoranţa faţă de Iisus Christos ca persoană şi ignoranţa faţă de natura sublimă a învăţăturilor Sale, faţă de valoarea lor universală şi permanentă în căutarea sensului vieţii şi a fericirii”, informează catholica.ro.

În asemenea condiţii, nu este greu de presupus de ce răspunsurile din partea lui Dumnezeu sunt interpretate la nivel subiectiv și de ce superstiţiile de ordin religios domină viaţa colectivă românească. Contrar așteptărilor, persoanele cu un nivel mai ridicat de religiozitate cred în mai mare măsură în influenţa zodiilor asupra personalităţii decât persoanele mai puţin religioase, comentează mediafax, pe baza cercetării STISOC. În consecinţă, în spaţiul românesc, contrar a ceea ce nota publicistul american, putem asista la o lipsă substanţială de căutare a răspunsurilor. Iar acestea nu sosesc, fiindcă nici întrebările nu sunt puse.

Niciun articol afișat