Şase scenarii despre apocalipsă în filmele contemporane

514

Fascinaţia pentru sfârşituri inevitabile este un subiect care este exploatat la maxim în filme şi în literatură. Însă modul în care este ilustrată apocalipsa este reflectat diferit în multe filme, fiecare cu propria viziune despre un sfârşit dezastruos.

Primul scenariu presupune un holocaust nuclear. Tema a apărut în anii 50 şi s-a perpetuat până în anii 90, până la căderea Uniunii Sovietice. În aceste filme, apocalipsa nu vine ca urmare a exploziei nucleare în sine, ci a acţiunilor post-explozie ale supravieţuitorilor disperaţi, (ca în filmul „Panic in the Year Zero!") sau al acţiunilor creaturilor mutante apărute după radiaţii (ca în „The Day the World Ended").

Al doilea scenariu presupune o infecţie virală. Scenariul legat de o pandemie a devenit popular în anii 70, după ce revoluţia sexuală a condus la răspândirea în masă a bolilor transmisibile sexual (ca în filmele „Rabid" – 1977 sau „Carriers" – 2009). La sfârşitul secolului XX, preocuparea vine mai degrabă din rata ridicată a infectărilor cu HIV, gripă aviară, SARS sau Ebola.

Al treilea scenariu presupune o apocalipsă zombie. Aceasta include tot o o componentă virală, în care un patogen este vinovat de învierea celor morţi. Filmele cu această tematică au luat un avânt uimitor după războiul din Vietnam, şi sub influenţa graficii computerizate care reuşea să prezinte mult mai multă violenţă (ca în „Night of the living dead" – 1968 sau „Day of the dead"- 1985) După câteva decenii de pauză, apocalipsa zombie din secolul XXI este intensificată de temerile legate de boală, terorism şi instabilitate globală (ca în „Zombieland" – 2009).

Al patrulea scenariu presupune o invazie a unei populaţii extraterestre. Aceste scenarii au fost determinate de teama infiltrării comuniste din anii 50, mişcare ce s-a extins repede şi pe o suprafaţă mare de pe glob. După anii 90, comunismul a fost înlocuit de terorism, ca principala ameninţare asupra lumii (temeri foarte bine punctate în „Invasion of the Body Snatchers" – 1978 sau „They Live" – 1988).

Al cincilea scenariu presupune un final supranatural, ce include demoni. În ciuda unor filme horror cu teme satanice, precum „Rosemary's Baby" (1968) sau „The Omen" (1976) care au fost foarte vizionate în anii 60-70, forţele răului au fost înfăţişate rar ca determinând apocalipsa – poate pentru că distrugerea totală a rasei umane ar fi constituit un final prea sumbru. În schimb, distrugerea parţială a omenirii a fost ilustrată în mai multe filme precum „Demons" (distrugere de către demoni) sau „Pulse" (distrugere de către fantome).

Iar al şaselea scenariu întâlnit foarte des în filme presupune o distrugere din cauza forţelor naturii. De obicei, acest scenariu pendulează între „un act al dreptăţii divine" (ca în „Night of the Comet") şi revoltei naturii asupra acţiunilor omului (ca în filmul „Beginning of the End") sau a experimentelor ştiinţifice („Night of the Lepus"). Al doilea tip de scenariu a devenit popular în anii 50, din cauza testărilor nucleare, şi a fost reluat în anii 70 din cauza avertizărilor legate de poluarea crescândă.