Smerenia papei Francisc: Doar o strategie de marketing?

39

Agenţia argentiniană de branding „Liquid" a anunţat luni că ar fi fost desemnată să se ocupe de reinventarea strategiei de marketing a Vaticanului, în efortul de a-i revitaliza imaginea publică. Anunţul s-a dovedit o păcăleală de 1 aprilie, însă el a venit pe fondul unei discuţii cât se poate de serioase din mass-media. Este smerenia afișată de noul papă autentică sau nu e altceva decât o strategie a Bisericii Catolice, prin care să distragă atenţia de la adevăratele ei probleme?

Încă din clipa când a fost ales, Papa Francisc a început să facă numeroase gesturi surpinzătoare și memorabile, care au fost intens mediatizate. De fapt, mass-media au urmărit în detaliu fiecare gest mărunt al noului pontif, scoţând în evidenţă că a ales să călătorească cu autobuzul în locul limuzinei papale, a declarat că își gătește singur, a optat pentru o locuinţă obișnuită în locul apartamentului papal, a fost fotografiat purtând pantofi negri simpli în locul eleganţilor pantofi roșii ai predecesorului său, a sărutat bebeluși, a îmbrăţișat un copil cu paralizie cerebrală sau a mângâiat câinele însoţitor al unei persoane nevăzătoare.

Portretul noului papă, așa cum îl pictează mass-media, este aproape mesianic: un om evlavios, inteligent, smerit, cu priză la public, preocupat de cei săraci și vulnerabili, conservator și, totodată, cu simţul umorului. Singurele umbre menţionate au fost legate de trecutul lui, însă presa a evitat să le accentueze. Cu toate acestea, imaginea aproape perfectă a noului pontif a generat și scepticism.

CITEȘTE ȘI: În spatele papei: umbre în trecut, turbulenţe în prezent

Când papa Francisc a spălat și a sărutat picioarele a 12 deţinuţi – între care și două tinere – dintr-un centru de detenţie pentru minori de lângă Roma, Foreign Policy a văzut în aceste gesturi nu doar o „lovitură de maestru" a echipei de relaţii publice a papei, ci chiar debutul unei serioase campanii de revitalizare a imaginii întregii Biserici Catolice.

Criticii sugerează că gesturile publice ale noului papă fac parte dintr-o campanie de relansare a brandului Vaticanului, al cărei slogan ar fi „Ajutaţi-i pe săraci", și că, în realitate, nu ar urmări decât să distragă atenţia de la problemele cu care biserica sa se confruntă.

În timpul mandatului lui Benedict al XVI-lea, Biserica Catolică a fost implicată în numeroase scandaluri care i-au afectat semnificativ imaginea. A fost acuzată de corupţie, spălare de bani și tranzacţii dubioase desfășurate la Banca Vaticanului. Papa Benedict a fost pus de multe ori în situaţia de a cere iertare, în cadrul vizitelor sale în diferite ţări, pentru abuzurile sexuale ale preoţilor catolici pedofili.

Biserica trece, de asemenea, printr-o criză de identitate, întrucât sondajele arată că majoritatea catolicilor își doresc femei preoţi, susţin folosirea contraceptivelor și insistă ca preoţilor să li se permită să-și întemeieze familii, în timp ce poziţia oficială promovată de la amvoane este una contrară.

CITEȘTE ȘI: Catolicii vor ca noul papă să permită hirotonirea femeilor și căsătorirea preoţilor

Într-un articol scris pentru The Guardian, Peter Stanford se întreabă: E oare cu adevărat posibil ca un papă să fie smerit? Fără a nega posibilitatea ca gesturile lui Francisc I să fie autentice, Stanford afirmă că noul pontif va avea de înfruntat numeroase obstacole în manifestarea idealului său de smerenie și în încercarea de a crea o biserică „săracă pentru cei săraci".

Primul obstacol în calea smereniei sale, afirmă Stanford, este însăși titulatura lui completă: „episcop de Roma, Vicar al lui Iisus Christos, Succesor al Principelui Apostolilor, Sfântul Petru, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Patriarch al Occidentului, Arhiepiscop și Mitropolit al Provinciei Romane, Suveran al Cetăţii Vaticanului".

Cel de-al doilea obstacol major constă în faptul că, începând cu 1870, papa este considerat infailibil. Biserica a făzut uz de acest prerogativ în 1950, când a declarat că Fecioara Maria s-a înălţat la Cer, trup și suflet, impunând această dogmă întregii biserici. Chiar dacă papii nu se folosesc de acest prerogativ în mod obișnuit, smerenia și infailibilitatea nu fac casă bună împreună, afirmă autorul articolului.

Stanford menţionează, de asemenea, că noului pontif îi va fi dificil să transforme în realitate idealul de sărăcie pe care îl promovează, întrucât însuși statutul său îl „constrânge" la o viaţă opulentă: este monarh al statului Vatican, acţionar principal al Băncii Vaticanului și are propria sa gardă de onoare, formată din 1506 militari care se ocupă de siguranţa sa.

Andrew Reding, de la World Policy Institute din New York este de părere că alegerea lui Bergoglio e un exemplu de „schimbare superficială" a politicilor Bisericii Catolice, o simplă cosmetizare destinată camuflării adevăratelor ei probleme. „Încă o dată, conclavul a făcut o mișcare geografică îndrăzneaţă, alegând totodată un conservator la nivel doctrinal. […] După cum spune o vorbă mai veche: cu cât se schimbă mai multe lucruri în Biserica Romano Catolică, cu atât rămân la fel", a adăugat el, citat de Associated Press.