De ce e Biblia bestseller în cea mai secularizată ţară a Europei

785

Norvegia este cel mai secularizat stat al continentului european. Motiv suficient pentru ca vestea că Biblia este cea mai bine vândută carte a momentului să surprindă. Aşadar, cum se explică popularitatea Scripturii într-o ţară în care doar 1% dintre cele 5 milioane de locuitori mai merg regulat la biserică?

Lansată în octombrie 2011 de către Societatea Biblică norvegiană, o nouă traducere a Scripturii a venit ca o îmbunătăţire a celei mai recente traduceri de până atunci (ediţia din 1978). Revizuirea textului sacru a încercat o actualizare a limbajului arhaic. De exemplu, dacă în versiunea mai veche, Maria era numită „fecioară”, în noua traducere ea este numită „femeie tânără”, informează Huffington Post. Referindu-se la utilitatea noii traduceri, Helga Haugland Byfuglien, președintele episcopilor din Biserica Norvegiei spune că aceasta face ca lectura să fie mai uşoară. În schimb,„nu există nicio supra-interpretare a textului”, a adăugat ea.

De la publicarea ei şi până în prezent, noua traducere a Bibliei s-a vândut în 160.000 de exemplare și a fost numită bestsellerul Norvegiei în anul 2012. Oficiali ai Bisericii Luterane din Norvegia consideră că acest interes crescut faţă de Biblie este o dovadă că aceasta încă are influenţă într-o ţară în care doar 1 la sută din cele 5 milioane de locuitori participă în mod regulat la biserică.

Cum se explică acest fenomen de revitalizare religioasă?

Analiştii fenomenului religios în Norvegia nu sunt surprinși de succesul noii traduceri a Bibliei, explicând că, pentru norvegieni, credinţa este o chestiune profund personală. Ei motivează aceasta prin faptul că norvegienii tind să fie introvertiţi şi preferă să îşi petreacă timpul liber sau vacanţele mai degrabă departe de agitaţia comunităţilor, de exemplu într-o cabană în singurătatea munţilor, fiordurilor și pădurilor.

E posibil ca și imigraţia să fi avut un rol în această revigorare a interesului faţă de Biblie, consideră Anne Veiteberg, director al Societăţii Biblice din Norvegia. Mai mult de 258.000 de imigranţi s-au stabilit în ţară în ultimii șase ani, producând diversitate de rasă și religie. Biserica Norvegiei estimează că aproximativ 60% dintre imigranţi sunt creștini, în timp ce restul sunt musulmani, budiști sau hinduși. „Acum, că suntem expuși la alte credinţe, norvegienii au devenit mai interesaţi de propria lor credinţă”, a spus Veiteberg.

Biblia sau arta?

Creșterea bruscă a interesului faţă de Biblie s-a reflectat şi în viaţa artistică. Piesa de teatru „Bibelen”, (denumirea norvegiană pentru Biblie, n.r.) adunând în sălile de spectacol circa 16.000 de oameni într-un termen de trei luni.

Erik Ulfsby, director artistic la Det Norske Teatret, compania care a pus în scenă piesa, a spus că, deşi norvegienii nu merg la biserică, ei văd în continuare Biblia ca o parte importantă a moștenirii lor literare. „Biserica dorește să fiţi de acord cu interpretarea ei, dar teatrul vă oferă șansa de a gândi cu voce tare și a discuta despre Biblie”, a comentat Ulfsby.

În ciuda interpretărilor artistice care deviază de la linia teologică tradiţională, liderii religioşi din Norvegia nu se opun experimentării religiei prin artă. „Cultura sparge timiditatea religioasă pe care oamenii o au cu privire la biserică și este o modalitate prin care cei care s-au distanţat pot experimenta sentimentul religios într-un mod interesant”, a spus Byfuglien.

Sunt şi teologi care văd în secularizare (definită ca tendinţa de a-l orienta pe om mai mult spre lumea de aici, decât spre lumea spirituală) o provocare. „Societatea secularizată este o societate care păstrează o tăcere absolută în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu… În multe medii a devenit aproape necuviincios şi chiar ‘obscen’ să vorbeşti despre Dumnezeu; pudoarea în legătură cu Dumnezeu a luat locul pudorii cu privire la sex; mai mult decât pudoare, e vorba de o adevărată inhibiţie” a menţionat teologul francez Olivier Clément, citat în lucrarea Omul contemporan în faţa secularizării şi a descreştinării.

În cartea intitulată Le Christianisme éclaté, Michel de Certeau sesiza o anumită tendinţă de dezinstituţionalizare a creștinismului, arătând că va fi pusă tot mai mult în discuţie nu ideea de Dumnezeu, cât cea de Biserică. Concluziile cărţi lui de Certeau s-au dovedit tot mai actuale odată cu trecerea timpului. Autorul anticipa că vor apărea acum aşa-numiţii „creştini fără Biserică” şi că, în plus, lectura Bibliei „nu se va mai integra într-o experienţă de credinţă comună, va ieşi de sub autoritatea ecleziastică ce-i conferea adevăratul ei sens şi va fi deschisă tuturor interpretărilor şi reinterpretărilor ştiinţifice, sociale sau individuale”, susţine și reputatul istoric francez Jean Delumeau, în lucrarea Religiile lumii. Aceasta ar putea explica revirimentul religios din Norvegia, încadrat însă într-o diluare a religiozităţii instituţionalizate. Norvegienii caută religia, dar nu și instituţia care o promovează.