Aţi fost vreodată măcinaţi de gândul că propria existenţă, pe lângă faptul că este efemeră, este, poate, ori o întâmplătoare și neîntreruptă pendulare între Bine și Rău, o dovadă a deranjantei neputinţe a Binelui, ori rezultatul unui scenariu prestabilit și care nu poate fi schimbat defel?

O asemenea scindare lăuntrică a fiinţei umane determină reacţii contradictorii și, în cel mai fericit caz, complementare, conform modelului „rotativei guvernamentale“[1].

Totuși decizia lui Oedip de a-și scoate ochii, în finalul tragediei antice, învinge bariera timpului și situează fiinţa umană într-un plan superior, prin alegerea puterii spiritului în detrimentul fizicului. Gestul său evocă astfel capacitatea individului de a găsi soluţii în raport cu problematicul.

Credinţa creștină ne așază în faţa unei dileme. Pe de o parte, credem că Dumnezeu ne-a creat fiinţe capabile să ia decizii morale. Pe de altă parte, credem că Dumnezeu deţine controlul suveran peste toate afacerile pământești. El este, în egală măsură, Domnul istoriei și Domnul vieţii noastre. Ar putea, oare, aceste două credinţe creștine fundamentale să fie concomitent adevărate? Dacă oamenii sunt liberi, cum poate Dumnezeu să fie suveran? Iar dacă Dumnezeu controlează totul, mai au oamenii opţiuni reale? În ce sens putem fi socotiţi responsabili pentru ceea de facem, dacă Dumnezeu este răspunzător pentru toate?[2]

Dilema deja evidentă se adâncește, dacă acestor frământări sufletești li se alătură concepte insuficient înţelese despre Dumnezeu: preștiinţa (ce știe Dumnezeu), predestinaţia (ce hotărăște Dumnezeu) și providenţa (ce face Dumnezeu). Într-un asemenea cadru lărgit, nu ne rămâne decât să întrebăm dacă alegerea noastră liberă mai poate fi reală în vreo circumstanţă.

De fapt, derularea istoriei pe Pământ nu ne limitează libertatea, dar nici nu diminuează
suveranitatea lui Dumnezeu. Ceea ce trăim nu ne micșorează răspunderea, dar nici nu-I răpește lui Dumnezeu controlul. Cele două realităţi nu sunt în conflict, dar nici echivalente. Voinţa lui Dumnezeu folosește toate acţiunile oamenilor, dar voinţa și deciziile niciunuia dintre noi nu limitează voinţa lui Dumnezeu.

Atât în istoria lumii, cât și în cea a vieţii fiecăruia dintre noi, Dumnezeu lucrează liber pentru a-Și atinge scopurile Sale înalte în pofida, prin sau împotriva oricărui efort omenesc. În cele din urmă, cei dispuși vor descoperi de ce lucrurile s-au întâmplat într-un anume fel. Iar pentru cei care vor să capete asemenea înţelegere, adăparea din trei mari izvoare, curate și testate, este esenţială: Dumnezeu este dragoste, voinţa Lui este din aceeași esenţă cu natura Lui și nu va acţiona altfel decât așa cum este El; Dumnezeu este atotcunoscător, deci nu poate fi surprins de istorie, și este atotputernic, deci realizează tot ce Își propune.

Viitorul poate fi întâmpinat cu încredere tocmai datorită bunelor intenţii ale lui Dumnezeu. Așa cum spunea Corrie ten Boom, olandeza supravieţuitoare a lagărului de concentrare Ravensbrück: „Nu te teme să-ţi încredinţezi viitorul necunoscut, unui Dumnezeu cunoscut!“

Footnotes
[1]„Pentru a preveni radicalizarea scenei politice românești prin guvernări prelungite și pentru a asigura stabilitatea, în 1895 regele Carol I a impus „rotativa guvernamentală“. Cele două mari partide politice din perioada modernă a României (PNL și PC) au guvernat alternativ, o dată la patru ani, până în decembrie 1916.”
[2]„David Basinger și Randall Basinger (ed.), Predestination and Free Will: Four Views of Divine Sovereignty & Human Freedom, InterVarsitypress, Downers Grove (Ill.), 1986, p. 7.”

„Pentru a preveni radicalizarea scenei politice românești prin guvernări prelungite și pentru a asigura stabilitatea, în 1895 regele Carol I a impus „rotativa guvernamentală“. Cele două mari partide politice din perioada modernă a României (PNL și PC) au guvernat alternativ, o dată la patru ani, până în decembrie 1916.”
„David Basinger și Randall Basinger (ed.), Predestination and Free Will: Four Views of Divine Sovereignty & Human Freedom, InterVarsitypress, Downers Grove (Ill.), 1986, p. 7.”