Naşterea lui Iisus: impactul asupra istoriei lumii din ultimele 2 milenii

330

Niciun lider nu a inspirat vreodată omenirea într-o măsură mai mare decât a făcut-o pruncul născut în Betleem, care a împărţit istoria. Nicio altă personalitate a lumii nu şi-a pus amprenta asupra unui număr aşa de mare de domenii precum a făcut-o Iisus. Iar moştenirea pe care a lăsat-o El, în ceea ce priveşte drepturile omului şi ale femeilor în mod special, educaţia, atitudinea faţă de copii, umilinţa şi iertarea este incomensurabilă.

În urmă cu 2.000 de ani, mesajul lui Iisus a fost atât de puternic încât a influenţat fiecare colţ al lumii. De atunci, deopotrivă regi şi credincioşi de rând L-au urmat, datorită puterii transformatoarea a cuvintelor Sale.

Primul mare impact asupra istoriei vine chiar de la naşterea Sa, care a marcat un eveniment într-atât de important încât a împărţit istoria în înainte şi după de Iisus. Apoi, fără naşterea Sa, nu ar fi apărut nici religia care Îi poartă numele şi care este astăzi cea mai răspândită religie de pe glob şi cu numărul cel mai mare de credincioşi.

La rândul său, creştinismul a condus, în numele lui Iisus, şi datorită mesajului Său de milă şi compasiune, la apariţia numeroaselor spitale, organizaţii caritabile şi instituţii educaţionale. Ca de exemplu asistenta medicală Florence Nightingale, fondatoarea serviciilor moderne de îngrijire a bolnavilor a lucrat fiind motivată de învăţăturile lui Iisus Christos.

De asemenea, apropierea lui Iisus de oamenii consideraţi necuraţi (bolnavi chiar de lepră) şi vindecarea lor cu fiecare ocazie a determinat apariţia spitalelor moderne, multe dintre ele păstrând tradiţia de ajutorare creştină prin numele de sfinţi pe care le poartă.

Al doilea impact major pe care l-a avut naşterea lui Iisus asupra lumii este dezvoltarea caracterului personal, ce a constituit marea temă a Renaşterii. Conceptul şi numele acestei perioade (rinascimento) au intrat în vocabularul civilizaţiei europene în principal datorită esenţei mesajului lui Iisus Christos.

Dorinţa de cunoaştere şi studiu a dus la apariţia universităţilor, între care cele mai prestigioase şi vechi din Europa, precum Cambridge, Oxford şi Harvard. Acestea au fost întemeiate pe principii biblice creştine, în special pe ideea că omul este creaţia lui Dumnezeu şi trebuie să fie educat şi să aibă o imagine şi o conduită adecvată acestui statut privilegiat.

Al treilea impact al mesajului lui Iisus poate fi văzut în constituţiile din lumea occidentală, dar şi în codurile de procedură civilă şi penală, care au la bază cele 10 porunci (condamnarea blasfemiei, furtului, falsului în declaraţii, omorul fiind doar câteva dintre actele pedepsite şi de legea multelor dintre statele lumii) şi egalitatea în drepturi. De aceea, creştinismul a fost ingredientul ce a stat la baza făuririi democraţiei moderne.

În ceea ce priveşte egalitatea în drepturi, Iisus a promovat-o în rândul celor mai defavorizate categorii sociale: femeile (care până la Iisus nu aveau niciun drept), săracii şi copiii.

În cultura vremii, copiii şi femeile nu contau şi adeseori erau vânduţi ca sclavi. Atitudinea lui Iisus a încurajat protejarea lor, ceea ce a determinat apariţia orfelinatelor şi căminelor de copii. Această atitudine face şi subiectul unei cărţi a teologului norvegian Bakke, care a realizat şi un studiu cu privire la impactul atitudinii lui Iisus faţă de copii. Cartea se numeşte „Atunci când copiii au devenit cunoscuţi: Naşterea copilăriei în creştinismul timpuriu".

În istorie, filantropul britanic William Wilberforce a contribuit la abolirea sclaviei, ca urmare a mesajelor sale profund religioase pe care le-a promovat în politica din Statele Unite de secol 19. În Marea Britanie a aceluiaşi timp, Lordul Shaftesbury a devenit reformator social şi a introdus în Parlament reglementări privitoare la abuzurile ce aveau loc împotriva angajaţilor, fie că aceştia erau bărbaţi, femei sau copii. El a luptat pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă, a limitat programul de muncă şi a îmbunătăţit salariile.

Al patrulea impact este cel asupra relaţiilor cu semenii, prin practicarea umilinţei şi a iertării. Atitudinile ce se manifestau cu precădere în perioada antică foarte sângeroasă erau bunătatea faţă de prieteni şi răzbunarea faţă de duşmani. Mesajul venit din partea Galileanului era tocmai opus. El îndemna la iubirea duşmanilor, principiu care a inspirat ulterior pe mulţi scriitori.

În plus, până la Iisus, umilinţa nu era una dintre calităţile care erau admirate sau apreciate. Însuşi împăratul Cicero scrie că rangul trebuie păstrat, adică mândria descendenţei. Însă după moartea şi crucificarea lui Iisus, umilinţa a devenit o calitate dorită de creştinii care vor să trăiască asemenea Mântuitorului lor.