Statisticile mondiale privind rata de supravieţuire a pacienţilor bolnavi de cancer arată o îmbunătăţire semnificativă a șanselor la adulţi. În cazul tinerilor, în schimb, datele sunt din ce în ce mai pesimiste, fiindcă adolescenţii și tinerii bolnavi sunt diagosticaţi mai greu și trataţi mai greu decât pacienţii copii sau maturi.
În ultimii 30 de ani, rata de supravieţuire după un diagnostic de cancer a crescut dramatic. Însă perspectiva nu este promiţătoare pentru adolescenţi și pentru tinerii de 20 de ani. Potrivit unui studiu publicat de British Medical Journal în luna octombrie, este de două ori mai probabil ca pacienţii de 16-25 de ani să fie trimiși la un oncolog abia după trei sau mai multe consulturi la medicul de familie. Statistici aplicate tot în Marea Britanie, după un studiu efectuat în 2010, descoperă că peste un sfert dintre pacienţii tineri suferinzi de cancer au mers la medicul de familie de cel puţin patru ori înainte să fie trimiși la un medic de specialitate, deși prezentau diverse simptome de alertă (noduli, umflături, dureri persistente inexplicabile, modificări ale formei sau consistenţei unor aluniţe).
Este adevărat că în cazul tinerilor cancerul este mai rar întâlnit, scrie The Guardian, însă este, de asemenea, și cea mai importantă cauză de mortalitate nonaccidentală. Potrivit Organizaţiei britanice Teenage Cancer Trust, în ultimii 30 de ani numărul cazurilor de cancer la adolescenţi și tineri adulţi a crescut cu 50%. Pentru prima dată, numărul bolnavilor adolescenţi l-a întrecut pe cel al pacienţilor copii.
La adolescenţă, cancerul se manifestă mult mai violent, dezvoltarea fiind accelerată de hormonii de creștere. Eșecul de a depista timpuriu simptomele poate avea efecte fatale.
Analiza The Guardian avertizează că deja de prea mult timp, comunităţile clinice și de cercetare medicală au eșuat să recunoască faptul că adolescenţii și tinerii adulţi sunt o categorie aparte de bolnavi cu cancer, având biologii distincte. Cotidianul acuză, citând doi cercetători – pe Whelan și Fern – că pacienţii adolescenţi cu cancer au fost „uitaţi undeva la mijloc”.
