Cum să frânezi îmbătrânirea

205

„Ești atât de bătrân pe cât te simţi” ori „Vârsta e doar un număr” se pare că nu sunt doar lozinci frumoase menite să contracareze realitatea supărătoare că îmbătrânim. Studii recente arată că aceasta e o strategie de a îmbătrâni mai lent.

A te percepe mai tânăr decât vârsta biologică poate părea un truc pentru a nega trecerea timpului. În realitate însă, vârsta subiectivă joacă un rol foarte important în modul în care îmbătrânim, numeroase studii indicând faptul că există o legătură între a te percepe mai tânăr și scăderea riscului de depresie, diabet și hipertensiune arterială, demenţă și spitalizare pentru boală și rănire, chiar și riscul de mortalitate fiind mai redus atunci când vârsta subiectivă e în favoarea subiectului.

E foarte posibil să existe o relaţie de dublă cauzalitate între vârsta subiectivă și starea de sănătate a vârstnicilor, scrie David Robson, autorul cărţii The Intelligence Trap: o stare precară de sănătate accentuează sentimentul îmbătrânirii, iar acesta, la rândul său, poate limita activitatea fizică a persoanei și spori senzaţia vulnerabilităţii, creând un cerc vicios, în care profeţia negativă se autoîmplinește.

Din fericire, avem tendinţa de a ne simţi mai tineri

Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii au tendinţa de a se simţi mai tineri decât vârsta lor reală, arată un studiu din 2006, coordonat de David Rubin, profesor de psihologie la Universitatea Duke. În jurul vârstei de 25 de ani, vârsta subiectivă era destul de apropiată de cea reală, distanţa dintre ele mărindu-se progresiv după 25 de ani, subiecţii în vârstă raportând că se simt mai tineri cu până la 20% din anii pe care-i arată certificatul de naștere.

Un studiu realizat în 2018, care a chestionat o jumătate de milion de americani prin intermediul internetului, a confirmat faptul că, pe măsură ce avansează în vârstă, oamenii continuă să se simtă tineri – cu aproximativ 20% din vârsta reală, așa cum constatase David Rubin cu mai bine de un deceniu în urmă.

„Cei de 60 de ani declarau că se simt de 46 de ani. Persoanele de 70 de ani se simţeau de 53 de ani, iar cele care aveau 80 de ani, de 65 de ani”, notează William Chopik, profesor de psihologie la Universitatea Statului Michigan.

Ce ne ajută să ne simţim tineri

Pentru că bunăstarea noastră fizică și psihică depinde (și) de cât de tineri ne percepem, e important să lucrăm cu percepţiile și atitudinile noastre faţă de viaţă și bătrâneţe, dar și să ne concentrăm pe ceea ce întărește sentimentul de tinereţe.

Cercetătorii au descoperit că există o legătură între nivelul de inteligenţă al unei persoane și o vârstă subiectivă mai mică. Astfel, un studiu francez publicat în 2018 aduce informaţii surprinzătoare: cu cât coeficientul de inteligenţă al unei persoane a fost mai mare în adolescenţă și tinereţe, cu atât ea se va simţi mai tânără la 70 de ani, iar acest lucru se va reflecta chiar și în markerii de îmbătrânire biologică – de exemplu, lungimea telomerilor (regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom liniar). E ca și cum inteligenţa ar reuși să încetinească procesul de îmbătrânire.

Modul în care inteligenţa intervine în acest tobogan al îmbătrânirii, reducând viteza alunecării, nu este unul clar. Poate fi vorba de un avantaj socioeconomic care vine la pachet cu un IQ ridicat, de alegerile mai sănătoase făcute de-a lungul vieţii sau de adaptabilitatea indivizilor inteligenţi la provocările pe care le aduce cu sine înaintarea în vârstă.

Deși inteligenţa nu este uniform distribuită, există totuși vești bune și pentru cei care nu au un coeficient de inteligenţă foarte ridicat. Cercetătorii au observat că un anumit factor asociat unui nivel înalt de inteligenţă juca un rol foarte important în încetinirea îmbătrânirii – „deschiderea spre experienţe noi”.

Este bine știut că în copilărie și în tinereţe persoanele au o deschidere mai mare faţă de noutate, iar acest lucru ar putea sta la baza modului în care percepem timpul la vârste diferite, afirmă neurologul David Eagleman. Vorbind despre o anumită elasticitate a timpului, Eagleman propune și soluţii pentru a „încetini” trecerea timpului – reîntoarcerea la senzaţia de uimire în faţa noului, specifică vârstei copilăriei. Chiar dacă, pe măsură ce îmbătrânim, tendinţa este să ne cantonăm în rutină și să evităm experienţele noi, efortul de a înregistra detaliile pe care le ignorăm, de a face lucrurile obișnuite într-o manieră inedită, ne oferă senzaţia „dilatării” timpului, întrucât creierul este solicitat cu date noi.

Receptivitatea la nou, care este asociată și cu o amplificare a creativităţii, poate fi așadar cheia spre a ne simţi tineri și, implicit, spre o sănătate mai robustă, cu atât mai necesară cu cât vârsta biologică se rotunjește spre cifre tot mai mari.

Până la urmă, știinţa ne demonstrează că avem motive foarte pertinente de a ne ralia declaraţiei filosofului Francis Bacon – „Nu voi fi niciodată un om bătrân. Pentru mine, bătrâneţea înseamnă întotdeauna 15 ani în plus faţă de câţi am eu.”